“Politicienii pur singe, cum se cred Victor Ponta sau Vlad Hogea, s-au repezit sa le dea la cap celor doi nou veniti. Principala acuzatie: amindoi au simulat independenta ca jurnalisti pentru a induce opinia publica in eroare. Acuzatia e formulata dupa ureche, fiindca incriminatii au statut de invitati la ziarele in care scriu.” (Cristian Teodorescu - “Politicianul roman pur singe fata cu Voinescu si Avramescu”)

In teorie, as putea intelege – nu neaparat si accepta – acuzatia dnilor Hogea si Ponta, daca ar veni din partea unor jurnalisti. E o intrebare si o ingrijorare legitima daca breasla sau chiar ziarul, radioul sau televiziunea la care lucrezi a devenit rampa de lansare pentru politicieni. Iar eu, in calitate de cititor, ma pot intreba daca nu cumva in articolele dnilor Avramescu si Voinescu aveam prezentate propriile lor opinii, cu alte cuvinte convingerile lor personale, sau aveam publicate, cu un nume si un argument de autoritate, exclusiv punctele de vedere si interesele partidului in care urmareau sa aiba o cariera. Pentru a stabili asta avem la dispozitie un test fundamental : cel al coerentei. Putem sa consideram ca si-au publicat propriile lor opinii doar in masura in care acestea au ramas aceleasi indiferent de situatia pe scena politica, indiferent daca au fost sau nu in acord cu punctul de vedere sau interesul vreunui partid.

Asta pentru ca politicienii nostri nu stau chiar deloc bine la acest capitol, si un exemplu e chiar mai sus. Pot intelege acuzatia venita de la un jurnalist cu argumentul vag ca politica e o meserie dezonoranta. Dar nu pot intelege cum un politician de cariera ar putea spera sa-i luam de bun acelasi tip de argument! E o combinatie ciudata de acuzatie si autocritica. Dnii Hogea si Ponta echivaleaza intrarea in politica cu pierderea independentei – cu alte cuvinte marturisesc de la bun inceput ca ei insisi su