„Marocanul“ spune că acest sport a devenit riscant prin exerciţiile dificile lipsite de protecţie, cum se întâmplă la Circul de Stat. De opt ori campion mondial, Marian (29 de ani) a vorbit deschis despre carieră, despre visurile sale în acest sport, dar şi despre viaţa dincolo de gimnastică, una care i-a umbrit imaginea creată prin multă muncă.

Retras de două ori din activitatea competiţională şi de tot atâtea ori revenit, liderul echipei olimpice a fost la un pas să nu mai facă gimnastică din cauza unor probleme la coloană. Visează să devină antrenor al lotului olimpic, dar spune că, în caz contrar, s-ar mulţumi să lucreze şi cu copiii.

„Adevărul": Când ţi-ai dat seama că gimnastica este ceea ce vrei să faci în viaţă?

Marian Drăgulescu: Chiar de la vârsta de şase ani, când am „gustat" prima dată din acest sport. Am simţit că asta trebuie şi pot să fac. Uşor-uşor, gimnastica a devenit o parte din mine. Şi zic că, în mare măsură, am reuşit.

Accidentările grave nu te-au ocolit...

Au fost două. Prima, în 2001 şi cealaltă, în 2007, când am aterizat în cap şi am avut nişte probleme la coloană. Nimeni nu mai credea că o să mai fac vreodată gimnastică. Am avut toată coloana „şifonată". Din fericire, mi-am revenit şi acum mă simt mult mai bine.

Care sunt atuurile tale în faţa celorlalţi concurenţi?

Muncesc foarte mult, pentru că-mi doresc să dau totul când sunt în sala de concurs. Sunt mult mai atent şi mai concentrat. Cred că şi

experienţa joacă un rol important, mai ales la competiţiile mari, deşi un organism tânăr se mişcă altfel. Uneori se întâmplă să nu-ţi iasă un exerciţiu, dar trebuie să ştii să te mobilizezi.

Ce îţi place cel mai mult din viaţa de sportiv?

Satisfacţiile sunt foarte mari. Poate nu cele băneşti, dar poţi demonstra că eşti numărul unu în lume, ceea ce es