Primul bal din an avea loc la Palat, in seara zilei de 1/13 ianuarie. Scrie Carol I, la 28 decembrie 1882, catre fratele sau Fritz: "La 1/13 ianuarie vom da marele bal de Anul Nou, pentru care au fost trimise 2.500 de invitatii. Palatul este mult prea ingust si mic pentru enorma societate bucuresteana care s-a dublat in zece ani; numai ofiteri au fost convocati 260".
Carol facea referire la Palatul Regal din Bucuresti, care tocmai se refacea, iar ofiterii amintiti erau, in majoritatea lor, invitati ca parteneri la dans ai doamnelor ("ofiteri inferiori ca dantuitori"). Balul de la Palat era unul popular, la care aveau acces persoane din toate straturile sociale: oameni politici, ministri, senatori, deputati, inalti functionari, ofiteri superiori, reprezentanti ai profesiunilor liberale, ai industriei si comertului, furnizorii Casei Regale...
In luna februarie era programat al doilea bal de la Palat, cu un numar mai restrans de invitati. Iarna, balurile erau cea mai placuta petrecere a timpului pentru lumea buna. Ele erau frecventate de persoane suspuse, pe baza de invitatie scrisa. Participarea la bal era un fel de obligatie sociala, asa cum era mersul la teatru, la cazinou, la club, la o nunta aristocratica.
Marile familii, Sutu, Bibescu, Stirbei, Lens, organizau si ele baluri. Al familiei Sutu se numara printre cele mai pretentioase, dupa cum ne asigura V. Bilciurescu. Amfitrionii erau oameni care traiau princiar ("aveau atelaj scump, cu cai frumosi de rasa, cu trasura deschisa sau inchisa in forma de landou..., cu arnaut la spatele trasurii, cu livrea cu marca de capra si cu un caine de rasa la picioare", si detineau o casa, vizavi de Spitalul Coltea, pe frontispiciul careia era sculptat blazonul familiei). Ei treceau drept oameni de lume, arbitri ai elegantei si ai manierelor alese, motiv pentru care erau foarte atenti cu invitatii. Emanoil
