Într-o viaţă plină de zbucium, Ion Ţiriac îşi găseşte liniştea urmărind şi analizând sportul alb. De la noi şi de pretutindeni. Omul care a pus împreună cu Ilie Năstase piatra de temelie a tenisului românesc consideră că reducerea numărului de turnee futures, dar şi renunţarea la serviciile lui Andrei Pavel va arunca tenisul de la noi pe un drum spre pierzanie. Discuţia prezentată în ProSportul de ieri a continuat şi pe tema Premiilor Laureus.
Domnule Ţiriac, aţi fost recent la Londra, la Premiile Laureus...
Istoria cu Laureus e una foarte veche. Un bun prieten de-al meu, fotograf sârb, mi-a spus acum vreo 20 de ani: "Ion, trebuie neapărat să faci Oscarurile pentru Sport!", iar eu i-am răspuns prompt: "Eu n-am timp nici să mă duc în stânga, nici în dreapta, d-apăi să mai fac Oscaruri. Dar vă susţin!". Până la urmă, el s-a înţeles cu grupul Mercedes şi cu Rupert, proprietarul Cartier şi Piaget, om foarte mare de business, şi aşa au finanţat primul Laureus, care nu s-a mai numit Oscarul pentru Sport. E o treabă logică, pentru că, dacă actorilor le decernezi statuetele Oscar, sunt zeci de mii de atleţi la nivel foarte ridicat, câteva mii la nivel excepţional şi sunt câţiva la nivel extra. Laureus se ocupă de această ultimă categorie. Şi faptul că la premiile Laureus te aleg oamenii tăi, cei care au fost şi ei sportivi mari, e cât se poate de bine. Se pare că tenisul e abonat la Laureus după ce Federer a câştigat doi-trei ani. Şefii mei, Nadia şi Năstase, au optat tot pentru un personaj din sportul alb.
Novak Djokovic?
El este un fenomen, dar numai pe jumătate. E un tânăr care a început foarte greu, cu foame! S-a antrenat şi în România. Hărădău a venit la mine să-i dea un wild‑card unui sârb şi mi-aduc aminte că l-am văzut zece minute şi mi-a fost de ajuns să-mi dau seama că ar putea ajunge lider mondial. Djokovic s-a schimbat în ultimii doi an
