Se poate spune cu siguranta ca Nicolas Sarkozy nu este un presedinte traditional pentru francezul de rand. De ce? Sarko este un presedinte care face jogging frecvent, ceea ce pentru francezi este ciudat, Sarko este un presedinte care nu are gusturi gastronomice sofisticate, ceea ce este destul de grav, Sarko nu bea deloc vin, ceea ce este inadmisibil.
El este opusul predecesorilor sai, Georges Pompidou, François Mitterrand sau Jacques Chirac, care erau indragostiti de bucataria frantuzeasca traditionala, iar paharul de vin era nelipsit de la orice masa, dupa cum sustin cunoscatorii din palatul prezidential.
Bristol, un superb palat cu parfum de secol XVIII, aflat la catva pasi de Elysée, a fost transformat de Nicolas Sarkozy in centru de politica si in cantina. Vine aici de mai multe ori pe saptamana, uneori cu prieteni, alteori cu ministri sau cu sefi de guverne. Putine mancaruri cu sos, fara alcool, fara bere, el este un client facil cu o singura pretentie, a unei serviri rapide. O ora, maxim o ora si un sfert este timpul alocat acestei etape din ziua sa de lucru.
De multe ori vine fara sa anunte, pentru ca la Bristol Sarko se simte ca acasa iar cei de aici ii cunosc gusturile si obiceiurile. Spre deosebire de Putin, care transmite cu cateva ore inainte o lista cu ce ar dori sa manance, lista care este apoi prelucrata de un bucatar, un dietetician si un agent de securitate, Sarko se multumeste cu ceea ce este oferit in cartea restaurantului. In general, prefera un meniu complet de 200 de euro, fara vinuri incluse, care are felul principal macaroane cu carne si trufe.
Cum decurge o zi tipica la Bristol cand presedintele are invitati? Spre exemplu, in costum dar fara cravata, Sarkozy l-a intampinat la Bristol si pe premierul spaniol José Maria Aznar, invitat pentru o discutie privata despre temele deja abordate la Elysée. A