La ora la care scriu articolul nu stiu felul in care urmeaza sa se transeze participarea presedintelui Basescu la sedinta extraordinara de guvern, convocata de premierul Tariceanu, si nici deciziile ce urmeaza sa fie adoptate privind amanarea alegerilor euro-parlamentare si ramanerea PD la guvernare.
Nu astept pronuntarea lor, pentru ca le consider doar detalii ale unei realitati care s-a clarificat pana la pregnanta in ultimele zile si asupra careia se pot face cateva observatii pe care le consider de maxim interes.
In pofida unei opinii cvasi-generale, care a inregistrat ca pe o certitudine lipsa de substanta, de minima consistenta a premierului Tariceanu, acesta dovedeste o capacitate reala de a ignora contestatiile venite din toate directiile si de a duce pana la capat singurul obiectiv asumat cu adevarat din prima zi a instalarii lui in fruntea Executivului: un mandat complet, de patru ani, in Palatul
Victoria. Nu este vorba de orgoliul exacerbat al unui om care nu se mai poate desparti de toate onorurile si de toate facilitatile ce decurg de la sine din inalta demnitate; nici de meschinaria unui oarecare, instalat prin jocul hazardului intr-o postura la care neam de neamul lui nu a visat si care nu se mai da nici mort de la pocalul cu miere.
Nu, Calin Popescu Tariceanu este purtatorul si aparatorul intereselor unui grup de oameni de afaceri, buna parte dintre ei costumati in oameni politici, in beneficiul carora este gata la orice efort, chiar la orice sacrificiu.
Parada volutelor executate de premier in cei doi ani de guvernare este fara precedent, nimic nu a fost considerat inaccesibil sau sfant in lista recuzitei consumate intr-un spectacol in care grotescul se imbina cotidian cu tragicul.
Au fost maculate pana la batjocura notiuni sacre: onoare, angajament, interes national, Tara, Dumnez
