Imaginati-va urmatorul scenariu cit se poate de posibil: cetateanul X din Bucuresti, cu apartament, masina si salariu bunicel, neinteresat neaparat de politica, dar destul de bine informat pentru ca citeste ziare si asculta talk-showuri, enervat de coruptia si aronganta PSD, drept pentru care l-a votat pe Basescu la locale, intentioneaza sa faca o alegere rationala la urne, sa nu isi risipeasca
votul si sa aleaga Alianta D.A desi nu ii sint neaparat simpatici liberalii si democratii.
Acest cetatean statistic ar merge la vot pentru a pune stampila pe o lista la Senat, cu urmatorii (daca presa are dreptate): Musca Mona (o doamna foarte simpatica, vorbeste dragut si stie ce spune, a vazut-o la televizor, buna alegere); Antonescu Crin (parca a fost ministru, nu a auzit nimic de rau de el), Cinteza Mircea (ii suna cunoscut, dar nu stie de unde sa-l ia) si Catarama Viorel (ce?!
asta?! parca disparuse? o fi dat banii furati inapoi? Catarama senator cu votul lui?! Saraca Mona!).
Bine informat politic, stie despre Catarama ca este agramat ca Vanghelie, imbogatit suspect ca Iacubov, arogant ca Nastase si are legaturi cu fosta Securitate ca o multime de alti politicieni pe care nu ar trebui sa ii vada pe liste.
Ramas cu stampila in aer, cetateanul statistic X o va aplica sau nu acolo unde dorise, dar va ramine cu un gust amar in gura: un vot rational are uneori propria sa perversitate morala. Simpaticul cetatean X este practic victima unui abuz: Theodor Stolojan, poarta personal raspunderea pentru suferinta sa psihica.
Si asta pentru ca presedintele PNL este legatarul valului de simpatie stimulat de dorinta de schimbare, tandemul sau cu Basescu intruchipeaza alternativa si asta inseamna enorm de mult intr-o politica personalizata cum este inca cea din Romania.
Nu este clar cum de a ajuns Viorel Catarama
