Organizat pe baza unui parteneriat încheiat între Ministerul Culturii şi Cultelor, MNAC - Muzeul Naţional de Artă Contemporană - şi Centrul de Documentare a Patrimoniului Flamand din Bruxelles, simpozionul internaţional "Artistul şi piaţa de artă", găzduit pe 16 aprilie de Galeriile Etaj 3/4 (TNB), şi-a propus să identifice posibilităţile unor direcţii şi proceduri ale acestui segment al pieţei culturale locale. Prin prezentările oferite, participanţii au lămurit aspecte ale sistemului de expertiză şi evaluare a operelor de artă, norme ce reglează exportul şi importul lor, precum şi diferite aspecte fiscale ale pieţei de artă.

Pentru o mai bună localizare temporală, încep prin a vă spune că această secvenţă găzduită de MNAC, în aprilie 2008, este a doua aventură organizată în Bucureşti, dedicată deopotrivă plusurilor şi minusurilor unui sistem ce reglementează piaţa de artă, căci anul trecut am avut deja şansa unei întîlniri similare cu jucători importanţi ai zonei, parte dintre aceştia consecvenţi încă misiunii lor de a informa/favoriza scena de specialitate românească. Prin urmare, în public, cei de atunci şi de azi şi-au focalizat inevitabil atenţia asupra lui Jan De Maere, un personaj nu doar charismatic, ci şi excelent antrenat în domeniu.

Pentru o mai bună punere în pagină a evenimentului, mi-e greu să spun că audienţa locală a simpozionului a fost una coagulată, cu puţine excepţii lipsind actorii majori - galerişti, colecţionari, experţi în evaluarea operei de artă, semn nu doar atît al unei comunităţi slabe, cît poate al unei autosuficienţe prost dirijate. Nu întîmplătoare, aşadar, revenirea, de-a lungul discuţiilor din finalul simpozionului, asupra detectării unui sentiment de uşoară inutilitate a întregului demers, în ciuda unui set de concluzii mature, gata de preluat de către echipa gazdă. Veţi rîde la auzul sintagmei, desigur, dar - vă