O carte semnată de profesorul Daniel Chamovitz şi tipărită de Universitatea din Tel Aviv tratează pe larg capacitatea plantelor de "a gândi", de a simţi mirosurile din mediu, de a-şi alarma "suratele", de "a vedea" şi... de a avea amintiri.

Omul de ştiinţă, care conduce un centru de cercetare în cadrul Universităţii din Tel Aviv, îşi îndeamnă semenii să-şi schimbe percepţia asupra plantelor, căci ele "sunt organisme complexe, care ştiu să se adapteze în aproape orice fel de mediu, care au capacitatea de a-şi crea mecanisme incredibile de supravieţuire (...). Un om sau un animal căruia îi este sete trebuie să se deplaseze la o sursă de apă; dacă îi este cald, se duce la umbră; dacă vrea să socializeze, se alătură unui grup de semeni. Plantele sunt însă imobile, sunt nevoite să crească şi să se integreze în condiţiile în care «se nasc». Ele trebuie să ştie să simtă sursa de apă şi duşmanii din apropiere pentru a le semnaliza «suratelor» pericolul care se apropie, trebuie să ştie cum să interpreteze un licăr de lumină, o adiere de vânt sau un grup de nori adunaţi pe cer. Doar pentru că oamenii nu văd plantele mişcându-se, asta nu înseamnă că ele nu trăiesc o viaţă dinamică", este de parere cercetătorul israelian.

În fascinanta sa carte, intitulată "Ce ştie o plantă?", profesorul Chamovitz explică, între altele, motivul pentru care un fruct verde se coace mai repede atunci când se află lângă unul deja bun de mâncat: "Fructul copt elimină în aer un feromon, cel crud îl simte şi începe să se coacă. Acest fenomen nu se întâmplă doar în coşuleţul de fructe din bucătăria noastră, ci şi în natură". Mirosul în cazul plantelor este, poate, cel mai bine exemplificat la cuscuta, susţine cercetătorul. Aceasta este o buruiană – cea mai periculoasă pentru culturile de leguminoase furajere perene – care se răsuceşte pe tulpinile plantelor-gazdă din care îşi extrage hran