Caseta cu amintiri In 1970, cind antrenorul Angelo Niculescu, cu temporizarea lui cu tot, a adus nationala Romaniei la "Mundialul" mexican, intreaga natiune a trait un moment de beatitudine: dupa 32 de ani, echipa noastra participa la un turneu final mondial. Cazuta intr-o grupa denumita de ziaristi "groapa cu lei", cu Brazilia, Anglia (campioana en-titre) si Cehoslovacia, reprezentativa romana a facut o figura frumoasa, pierzind greu la primele doua si obtinind o victorie prestigioasa la cea de-a treia. Si totusi, dupa Mondiale, selectionerul a fost supus unui tir necrutator de catre presa, el fiind acuzat de neutilizarea "geniului carpatin" al acelor vremuri, Nicolae Dobrin. Mai tirziu, "profesorul" avea sa-si justifice, intr-o carte de amintiri, aceasta decizie. Excelent vrajitor al balonului, Dobrin era deficitar la capitolele forta fizica si rezistenta psihica. Schimbarea de fus orar, ca si caldura excesiva de pe platourile mexicane, l-au transformat pe "giscan" intr-un ins irascibil, labil, cu care greu se putea intelege cineva. Suparat ca nu a fost introdus titular intr-un meci de antrenament, Dobrin a parasit cantonamentul, spunind ca pleaca sa se "antreneze" cu niste whisky. In concluzie, de comun acord, tot staff-ul nationalei aflat la Guadalajara, a hotarit excluderea lui Dobrin din lot, care, printre alte boacane, l-a injurat pe venerabilul antrenor Stefan Kovacs. Daca va ginditi la o intentie de paralela Niculescu (Dobrin) - Ienei (Hagi), nu am avut in gind asa ceva. In 1970, Dobrin avea 23 de ani, nu 36 ca acum, incomparabil ca disponibilitate la efort cu machidonul de acum. Imediat dupa turneul final, relatiile dintre Dobrin si Angelo s-au normalizat, printul din Trivale reluindu-si locul meritat in angrenajul echipei nationale. La aceeasi competitie, profesorul Angelo s-a debarasat si de Rica Raducanu. Uriasul din Giulesti s-a dat accidentat la un ant