Ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional de Teatru de la Nitra (Slovacia) a găzduit premierele internaţionale a șase spectacole, produse în Germania, Ungaria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia și România, ca parte a proiectului european „Parallel Lives/Vieţi paralele – Secolul al XX-lea prin ochii poliţiei secrete“, dedicat investigării cu instrumentele teatrului documentar a „moștenirii“ serviciilor de informaţii ale regimurilor comuniste. Cum despre producţia românească – Tipografic Majuscul de Gianina Cărbunariu – am scris deja în paginile revistei, este acum rîndul celorlalte cinci creaţii prezentate la Nitra la sfîrșit de septembrie.

Spectacolul ceh și cel slovac sînt exemplele vii ale capcanelor în care poate cădea teatrul documentar atunci cînd își alege un subiect extrem de puternic (dar să luăm în considerare că producţia slovacă e mai degrabă o schiţă neterminată de spectacol, cu mai multe direcţii tematice posibile). Muzicologul și compozitorul ceh Aleš Březina nu e la prima tentativă de a aborda teme politice în limbajul operei contemporane „documentare“. Prima lui astfel de creaţie – Tomorrow Will or Play on Trial – a avut drept punct de plecare procesul-spectacol al singurei femei executate de regimul comunist pentru crime politice, Milada Horáková. Întîmplător sau nu, procuroarea de caz în procesul Miladei Horáková a fost implicată și în anchetarea eroului din spectacolulToufar – Jocurile torturii și este, în calitatea ei de unică supravieţuitoare a proceselor politice din anii ’50, și singura persoană condamnată în Cehia, post-1990, pentru abuzurile juridice staliniste.

Toufar de Aleš Březina, regia Petr Zelenka (producător: Opera Naţională Praga, parte a Teatrului Naţional), o operă camerală ce folosește schema muzicală a unei cantate, pornește de la cazul, se pare că destul de cunoscut în Cehia, al unui preot c