Facultatea ne-a dotat cu carduri. Banii nu sînt mai mulţi, în felul acesta, dar cel puţin ştii la fiecare extragere cu cît ai rămas. Scot 500.000 de lei de la un Bank-Post. Ecranul din zid mă întrebă, cu politeţea lui binecunoscută: "Doriţi chitanţă?". "Da", răspund eu apăsînd pe butonul cu pricina şi ştiind că banii aceştia trebuie să ţină pînă pe 10 octombrie, la următorul salariu. "Nu mai avem hîrtie pentru chitanţe", vine replica din zid, "doriţi să continuaţi ?" La aşa ceva chiar că nu mă aşteptam.

Plouă. Ploaie puternică şi de durată. O maşină de la "Curăţenia oraşului" stropeşte impasibilă bulevardul.

Dau să intru la magazinul Nick din Piaţa Amzei. Zăresc în faţa uşii o bătrînă, ca bunicile din poveşti, cu părul alb, curat îmbrăcată, zîmbitoare. Mă pregătesc să o ajut să deschidă uşa. Nu apuc, pentru că femeia ia mînerul cu ambele mîini şi mă lasă ea să trec. Văd alături, la cealaltă intrare, o secvenţă analogă şi înţeleg că este o nouă formă de a cîştiga bani în lumea pe dos.

(Pentru Telefil) Citesc în Dilema distincţia lui Alex. Leo Şerban între categoria celor care se uită în programele tv. şi nu deschid televizorul decît dacă îi atrage ceva şi a celor care zapează la întîmplare. Fac parte dintre primii, deşi simpatizez cu cei care se plimbă nestingheriţi de la un post la altul. Dar televizorul meu e fără telecomandă (nu i-a interesat nici pe hoţii care au dat, toamna trecută, o spargere atît de păguboasă, pentru ei, la locuinţa mea). Aşa că îmi cumpăr ProTv Magazin. Văd că sîmbătă, la 19.45, e programat pe Pro Tv. un film cu Harrison Ford, pentru care am o slăbiciune. Filmul nu-l ştiu, aşa că deschid televizorul. în loc de filmul cu Harrison Ford, un thriller stupid, pentru care nu am nici o slăbiciune. Mă consolez spunîndu-mi că la ora 23.00, cum scrie în program, e Fargo, binecuvîntat cu două premii Oscar. Primisem un telefon s