Albumul „Gheorghe I. Anghel“, editat de ICR, prezintă opera unui artist „obsedat“ de „spaţiul originar“ al antichităţii greco-latine. „Întoarcerea lui Odysseus“, tragedia atrizilor, satyriconul şi eroticonul, hetairele şi efebii, precum şi Alexandria lui Kavafis, sunt teme cărora artistul le-a dedicat întreaga viaţă.
Editura Institutului Cultural Român (ICR) îşi continuă seria de albume dedicate unor remarcabile personalităţi artistice româneşti - au apărut de-a lungul timpului, de pildă, cărţi despre Vladimir Zamfirescu, Devis Grebu, Mircia Dumitrescu, Corneliu Baba, Henry Mavrodin, Tudor Banuş, Teodor Moraru şi alţii - cu o apariţie recentă, dedicată pictorului Gheorghe I. Anghel. La fel de elegant ca şi restul albumelor editate de ICR, actualul volum se ocupă de opera unui artist cu destin atipic (autor, de altfel, şi de literatură cu iz balcanic şi levantin), care a încercat şi încearcă să îmbine în creaţia sa mitologia „spaţiului originar" al Eladei şi al Egeii cu prelungirile bizantine din zona în care autorul s-a format şi cu o tehnică modernă şi originală.
Nu întâmplător, pictorul este un „fiu" al Galaţiului (cu toate că s-a născut, în 1938, la Cluj, dar întreaga copilărie şi-a petrecut-o aici), fascinantul oraş mitic de la gurile Dunării („cântat" şi în literatură de scriitori importanţi, precum Iordan Chimet - „Închide ochii şi vei vedea Oraşul" - şi Camil Baciu - „Grădina zeilor"); de la Galaţi pân'la Brăila nu-i decât un pas (într-un viitor utopic, cele două porturi vor forma un singur megalopolis), iar aici spiritul marelui scriitor Panait Istrati este la el „acasă", cu toate distrugerile aduse celor două localităţi de comunişti. De mic, Anghel a studiat cu legendara pictoriţă gălăţeană Lola Schmierer Roth, care l-a convins să urmeze o carieră de artist plastic: prima opţiune a tânărului fusese şcoala militară de marină, pe care a şi abso