Scrisoarea unei tinere din Galaţi ne-a găsit pe internet. Cu speranţa de a nu fi ignorată, aşa cum s-a obişnuit în anii din urmă, de când chiar propriul corp a început să nu o mai asculte, în el strecurând-se mârşav o slăbiciune dureroasă.

Carmen Sinescu are 28 de ani şi este din Galaţi. Pe la 19 ani a observat că oboseşte nejustificat de repede, începuse să-şi tragă uşor piciorul stâng iar urcatul scărilor devenise o problemă. Bănuind că este vorba de o problemă neurologică s-a îndreptat către Spitalul 9 din Bucureşti, unde i s-a pus diagnosticul: distrofie musculară progresivă şi a fost trimisă înapoi acasă. Fără un tratament, fără recomandări de gimnastică recuperatorie, fără măcar un sfat, doar cu promisiunea că boala va evolua, dar lent. "Şi am văzut ce lent a evoluat..., am văzut pe pielea mea" a comentat Carmen episodul pe un ton ironic resemnat.

"Boala asta, când avansează, te doboară. Pe mine m-a doborât în 2006 după ce am terminat facultatea. Atunci, imediat ce am dat licenţa, începusem să caut de muncă. Băteam pentru asta destul de mult oraşul. în octombrie am căzut de trei ori iar ultima oară s-a întâmplat chiar în mijlocul unei intersecţii. M-am cam speriat şi de-atunci n-am mai ieşit decât împreună cu mama."

"CUM NU ŢI-AM DAT TRATAMENT?!"

"După ce am terminat facultatea, m-am dus din nou la Bucureşti, la acelaşi medic, a continuat Carmen, şi mi-a spus că nu există pentru această boală nici un tratament. Doar vitamine şi gimnastică în apă, dar în Galaţi n-avem decât un bazin şi acela particular, deci, foarte scump - nu mă pot atinge. Tot el m-a întrebat mirat atunci «cum de

nu ţi-am dat nici un tratament de prima oară?!»". A început un tratament abia la începutul lui 2008 când a fost internată în spitalul CFR Galaţi. Thiogama - intravenos şi gimnastică medicală.

"Măcar s-au dus durerile de