Anul 2007 nu a fost un an bun pentru Romania. Nu a fost nici unul rau. Dar, prin comparatie cu asteptarile noastre si cu ceea ce ar fi trebuit sa se intimple, a fost cel putin nesatisfacator. Politicul a fost politicianism, iar politica, la fel ca in ultimii patru ani, foarte concentrata pe conflicte consumatoare de energii, care ar fi trebuit sa fie investite in proiectul de modernizare a tarii si in cursa pentru reducerea decalajului fata de Occident.
Reformele nu s-au simtit, guvernarea a fost submediocra, Presedintia pusa pe harta, Parlamentul lamentabil, administratiile locale adormite. in plan politico-administrativ, 2007 a insemnat o decelerare in comparatie cu anii precedenti, desi, anul trecut pe vremea aceasta, cu totii asteptam un miracol ce trebuia sa vina odata cu intrarea in Uniunea Europeana. in 2007, nici macar un eurocent din fondurile structurale nu a fost cheltuit, iar cind aruncam priviri intrebatoare catre administratie ni se spune ca „vina e de la Bruxelles“. in 2007, am avut dezbateri publice caracterizate in primul rind, daca ne este primita expresia, de un desuetism extrem. Vorbe goale, palavre, fapte diverse, presarate din cind in cind cu cite o dezbatere oarecum utila. Una dintre dezbaterile pe care nu le-am avut in mod real in 2007 a fost cea referitoare la fondurile structurale. Bani multi, mai multi decit administratia noastra poate duce, bani care intirzie sa apara. Cusurul acestor fonduri este ca de la Comisia Europeana banii se directioneaza exclusiv prin structurile guvernamentale, ministere si diferite agentii, oficii si centre.
Aceste structuri sint prin natura lor birocratice si neorientate spre eficienta, cele mai multe fara capacitate administrativa, simple organizatii populate cu diversi functionari publici care viseaza sa evadeze in firme de consultanta din sectorul business. Si cum nimic nu se misca