2 Mai era sarbatorita, la noi, candva, ca ziua internationala a tineretului. Apoi, a devenit o statiune pe malul Marii Negre. In timpul comunismului era fieful nonconformistilor, locul unde se facea nudism numai asa, din spirit de fronda. Autoritatile tolerau aceasta "rebeliune" inofensiva, bucuroase ca erau scutite de probleme mai mari. Oamenii veneau, se "revoltau", apoi se reintorceau la mizeria cea de toate zilele: serviciu, piata, casa, iar serviciu, iar piata... Era o revolta controlata, ca sa zicem asa. Vineri, 12 august 2005, la 2 Mai, revolta n-a mai putut fi controlata. E adevarat, n-avea cine, n-avea cum. Cum sa controlezi folkul? Cum sa arestezi cantecul? N-au putut-o face nici cerberii comunisti ai "epocii de aur", cine si de ce s-o faca acum?...
"Folk You" a restituit plajei de la 2 Mai demnitatea pierduta, poluata, bruiata. O demnitate sufocata de hartii, chistoace, sticle de plastic, alge si manele. Mareea folkului (singura de altfel, pentru ca Marea Neagra n-are flux si reflux) i-a cuprins pe toti, indiferent de sex, varsta sau natie. Un elvetian pe nume Oliver a vrut sa cante si a cantat. Liber, necenzurat de nici o conventie, ca si cand ar fi facut nudism. S-a acompaniat cu chitara, iar din glas si-a facut trompeta. Mai tarziu avea sa fie chemat din nou pe scena, de Dinu Olarasu, care a cantat "la prima vedere" cu Stefan Orfescu, partenerul Mariei Gheorghiu. Aveau nevoie de "trompeta" lui Oliver pentru a le completa "orchestratia". S-au inteles de minune, desi fiecare canta pe limba lui...
Traiesc o uluire continua, dublata de o nemarginita fericire. Nu credeam, va spun cu mana pe inima, ca va fi asa... imi rezervasem aceste cuvinte pentru ultima seara. Unde a fost folk-ul in toti acesti ani, din â85 incoace, cum a supravietuit atat de proaspat, de nou, de stralucitor? Cei care l-au generat au mai obosit, au mai imbatranit, au mai mur
