A învăţat cizmărie acum 25 de ani. Are un mic atelier în camera sa de la cămin, în care nea Zamfir repară încălţăminte pentru toţi cunoscuţii.
Nu este om în căminul de bătrâni care să nu fi apelat măcar o dată la ajutorul lui nea Zamfir. Cizmar renumit, bătrânul lucrează ieftin şi bine şi are mereu câte ceva de reparat.
„Meseria am furat-o de la un cizmar, acum 25 de ani. M-am uitat la el cum repară, mi-a plăcut şi am încercat şi eu. Lipesc cizme, pantofi, ghete, le cos, le pingelesc, ştiu să repar orice încălţăminte şi am învăţat singur“, mărturiseşte bătrânul.Calapodul, cuiele, ciocanul şi lipiciul pentru încălţăminte sunt rânduite în balconul mic al camerei de la căminul de bătrâni. „Când e cald afară lucrez în balcon, iarna îmi iau sculele aici, în cameră. Acum trebuie să pun flecuri la cizmele astea. Lucrez mai mult pentru oamenii de aici, de la cămin, dar mă cunosc şi mulţi din oraş. Mă roagă să le repar câte ceva şi nu pot să îi refuz. Îmi dau bani şi mai cumpăr câte ceva de mâncare sau ce îmi mai trebuie“, spune cizmarul. Chiar dacă are un singur deget la mâna dreaptă, nea Zamfir mânuieşte uneltele de cizmar ca nimeni altul. Oamenii au încredere că încălţămintea iese ca nouă după lucrarea sa.
„Am răbdare să fac totul cum trebuie, să fie oamenii mulţumiţi. Nu fac cizmărie pentru bani, nu pot să spun că am câştiguri mari. Îmi place să am mereu câte ceva de făcut“, explică cizmarul.
S-a căsătorit la azil
Chiar dacă a avut o viaţă grea, petrecută în casele de copii, apoi la azilul de bătrâni, Zamfir Ioneanu spune că este mulţumit de traiul de acum. „Em am fost primul sosit aici, la azil. Peste un an a venit şi cea care mi-a devenit soţie. Ne-am căsătorit aici. Am avut costum de ginere, iar soţia rochie de mireasă. Asta s-a întâmplat în 1984“, îşi aminteşte bărbatul. Au trecut 25 de ani de când cei doi stau împreună la cămi
