Este clar. Nu ne mai facem bine. Poliţia, chiar şi condusă de comisarul-şef Aurelian Zaheu, ca şi de alţii, dinaintea lui, tot un fel de miliţie rămâne.
Am rămas mut când ne povestea o colegă de-a noastră explicaţia unui poliţist, care, după ce i-ar fi tras un omor ca lumea bunicii sale, a declarat la ancheta internă, adică la cea de la poliţie, că biata femeie a căzut pe scări.
Şi asta nu o spune poliţistul-miliţian oriunde, ci tocmai în contestaţia pe care el o scrie cu mânuţa lui, o autentifică prin semnătură şi o trimite tocmai şefului său cel mare, Zaheu. Care poate îl crede. Poate nu. Nu ştiu. Ştiu doar că în plângerea sa la sancţiunea dată de IPJ, agentul Dorobanţu, cel care a bătut-o bine pe bunică-sa, spune că, de fapt, femeia a căzut pe scări. Ori, este bine cunoscut că meteahna asta era folosită din plin de miliţie. Care, între timp, s-a transformat, puţin de tot, în poliţie. Deşi de la începutul perioadei de tranzit au trecut aproape două decenii. Şi se vorbeşte de atunci de restructurare, de oameni noi, de concepţii noi, de concepte noi. A, nu. Concepţiile au rămas. Pentru că de aia aflu şi acum că oamenii care au diverse întâlniri cu miliţienii Poliţiei Judeţene Constanţa au tendinţa de a cădea pe scări. Ca şi înainte de 1989. Atunci se întâmpla la fel. Ba mai erau şi alte metode. Pe aia cu bătutul la maşină nu o mai foloseşte miliţianul-poliţist, că nu mai există astfel de metode de scris. O mai ţineţi minte? Că e de pomină. Se întâlnesc doi inşi pe holul întunecat al miliţiei. Primul: aici se bate la maşină? Nu. Aici se bate manual, îi răspunde cel întrebat, cu ochii învineţiţi. Dar metodele au fost schimbate între timp. Şi una dintre ele a fost experimentată, la domiciliu, de miliţianul bătăuş. Cu forţă de convingere. Că aici pot şi ei să mai dărâme pe cineva de pe scări. Aici devin şi ei viteji. Că de altfel... Când dau nas în nas cu vr
