De curând a avut loc la Academia Română o dezbatere privind regionalizarea, sub auspiciile aripii guvernamentale a PSD, deoarece nu trebuie să ne înşele absenţa mai mult decât importantă a membrilor PNL, cei puţini prezenţi necompensând numărul adus de PSD.

Ceea ce nu a surprins a fost faptul că presa nu s-a prea repezit cu relatări de conţinut, mulţi componenţi ai ei fiind incapabili, în multe privinţe, să înţeleagă întreg conţinutul problematicii regionalizării. De aceea, singurele părţi cu adevărat consistente şi accesibile - pentru cei care nu au fost prezenţi se găsesc aici şi aici, în format video - recomandare obligatorie.

Dintre prezentările făcute, reţin atenţia cele ale profesorilor Ion Ianoşi, Vasile Dâncu şi Dumitru Sandu. Ele au reţinut atenţia în mai multe aspecte, de la problema identităţilor locale - care se va dovedi un obstacol foarte greu de trecut în practică, la problema zonelor sărace şi dispunerea unei posibile regionalizări optime în România.

De aceea, pentru că am încredere în inteligenţa cititorilor mei - care sunt mai buni şi bine intenţionaţi decât ai lor - le indic să asculte acele prezentări, care le vor aduce între altele şi reamintirea eleganţei, cea atât de puţin prezentă pe o scenă publică românească apropiată de limita de jos a nesimţirii.

Pe fond, această primă dezbatere la Academia Română a permis, pentru aproape prima dată, apariţia unor critici profunde la adresa proiectului regionalizării, deoarece în mare măsură până acum critici consistente nu au prea fost: marea majoritate a celor ce evoluează pe scena publică au criticat anumite aspecte, mai ales de împărţirea judeţelor în interiorul noilor regiuni, dar pe fond, nu am văzut prea multe analize de adâncime - autorul însă a dedicat un text acestei probleme, care a avut peste 11.000 de vizualizări.

S-au dezvăluit multe probleme, care vorbesc de