Alexandru Blaj avea 39 de ani în 1989 şi era director al Minei Lupeni. În martie a primit ultima vizită de lucru a soţilor Ceauşescu. În 1989, un miner de la Mina Lupeni câştiga 3.500 de lei.
"Din scurt. Toată vizita şi organizarea s-au făcut din scurt. Doar două zile am avut să punem totul la punct. La vizitele de acest fel veneau un fel de «antemergători», cu tot felul de misiuni: curăţat grădini, vopsit garduri, aranjat curţi proprietăţi private pe unde treceau cei doi.
În noaptea dinaintea sosirii Ceauşeştilor, m-am trezit cu Ion Dincă (n.r. – prim-viceprim-ministru) la uşă. Dincă răspundea şi de minerit. Venise cu o zi înainte să supravegheze totul, dar a apărut pe la 2:00 noaptea la mine cu ţuica în nas. Aghiotantul era disperat să-l urce în maşină şi să plece. Dincă a ţinut să-mi spună că a venit să-mi zică doar atât: «Din toată vizita asta o să iasă un căcat».
A doua zi au venit tovarăşii cu elicopterul şi au aterizat pe stadionul din Lupeni. La coborâre, nu tu «Trăiască Ceauşescu», nici urale – nimic. «Ce se întâmplă aicea?», m-a întrebat Elena Ceauşescu. Am luat cuvântul, iar Elena tot ţipa la Ceauşescu: «Tu nu vezi că te minte? Taci, mă, nu mai minţi!», se răstea la mine. Era rea-rea şi încruntată. «Ce-i cu porcăriile astea? Unde-i Dincă?». Dincă era undeva, printre oameni. A zis – «Aici!», dar n-a venit la ea să vadă ce vrea.
După ce le-am prezentat realizarea angajamentului «cât mai mult cărbune pentru patrie», trebuia să se schimbe în mineri. Ea a refuzat să intre în mină, că se deranja. La vizitele astea, avea după ea coafeze, un întreg alai care se îngrijeau de ei. El s-a schimbat şi arăta de parcă avea haine de furat pe el. Cizmele, ciorapii, toate hainele, paharele, mâncarea – toate erau verificate de securiştii din gardă. În birourile în care s-a schimbat tovarăşu