A fost comparat cu Platini. Fanii lui Panathinaikos i-au spus "Micul Magician". Nu s-a întâlnit cu preşedintele UEFA şi nu s-a bucurat prea mult de darurile grecilor. Povestea sa seamănă cu saga lui Romică Gabor, un talent ruginit lângă furnalele Hunedoarei. Lucian Sănmărtean e tot din Ardeal, mai precis din Bistriţa. După mai multe sincope, cariera sa ar putea avea un final fericit. A fost convocat la naţională, e unul dintre liderii Vasluiului. Nu rataţi meciurile lui Sânmărtean. E o bucurie să vezi că driblingul mai are un purtător de cuvânt într-o ligă în care patronii apar la televizor mai des decât mingea de fotbal.
Când ai învăţat să driblezi?
Cred că e nativ. E un dar de la Dumnezeu şi nu fac niciun efort pentru a învăţa. De când mă ştiu am această uşurinţă de a dribla şi a manevra mingea. Pur şi simplu, fentele îmi vin în minte. Aleg o soluţie în funcţie de mişcarea adversarului, în funcţie de modul său de a se apăra.
Înseamnă că nu ai putea să înveţi un junior să dribleze?
N-aş putea să explic cuiva cum să dribleze, pentru că driblingul meu se bazează pe mişcarea adversarului. E ceva gen Messi, care driblează în funcţie de cum se mişcă adversarul. Ştie toată lumea că acolo se duce, pe stângul, şi acolo te driblează. Nu am o reţetă pentru a învăţa pe cineva să dribleze. E nativ, în funcţie de ce-mi oferă faza. Atunci gândesc, atunci execut.
De ce nu mai apar mingicari?
Într-o vreme aveam foarte mulţi. Probabil că din cauza dinamicii şi a pragmatismului jocului, a pragmatismului antrenorilor, care vor să câştige cu orice preţ, nu se mai pune baza pe mingicari. Toată lumea caută jucători muncitori, care pot alerga, care sunt disciplinaţi tactic. Cei cu "sclipiri" nu au constanţă. Eu am avut un grad de "nesimţire" când eram tânăr. Mi se impunea să nu mai driblez, pentru că nu o să ajung fotbalist, iar inconştienţa vârstei m-a