Inhalatiile lui Nicoale Popa nu te scapa de frisoane, ci mai degraba le amplifica. In acest sens, volumul poate fi privit ca un mic tratat de descompunere, in care au fost consemnate ginduri si intimplari mai mult sau mai putin fericite din biografia sa... ...La scurt timp dupa calatoria mea la Chisinau, am primit "Inhalatiile" lui Nicolae Popa, cu un scurt mesaj: "Draga Nichita, sper sa nu fie o povara pentru tine lectura acestei carti de versuri, in orice caz nu una prea grea!". Am lasat volumul sa dospeasca pe birou, apoi, intr-o seara, m-am apucat de el. N-a fost o lectura tocmai usoara, ci mai degraba dificila, intrucit mesajul poetului e unul stratificat, plin de subintelesuri ce se lasa abia ghicite, mascind o drama interioara, o ardere de tot la foc mic, spuzit, a propriei existente, marcata de tot felul de intimplari, ce au lasat cicatrici adinci in constiinta sa. Titlul volumului te duce cu gindul la consumatorii de etnobotanice sau, mai degraba, la acele metode de tratament traditional prin care cineva, aplecindu-se asupra unui vas plin cu apa fierbinte, isi vira capul sub un cearsaf, tragind pe nari aburii fierbinti ce se degaja de acolo, pentru a-si descongestiona tesuturile si a scapa astfel de frisoane... Inhalatiile lui Nicoale Popa nu te scapa de frisoane, ci mai degraba le amplifica. In acest sens, volumul poate fi privit ca un mic tratat de descompunere, in care au fost consemnate ginduri si intimplari mai mult sau mai putin fericite din biografia sa... Si daca tot am amintit de Tratatul de descompunere, sa facem o scurta paralela intre "opusculul" cioranian si Inhalatiile lui Nicolae Popa. In tratatul sau de descompunere, Cioran priveste fiinta umana ca pe o "paiata plina de globule rosii", colcaind de "otrava si putreziciune". Cioran e un anarhist. Un negativist patetic. El vorbeste in raspar. Intoarce pe dos orice adevar, orice teorema, apelind