La parasirea PNL, l-am intrebat retoric (intr-un articol publicat intr-un cotidian central) pe distinsul senator Viorel Catrama incotro se va indrepta; era de neacceptat ideea ca acesta se va indrepta spre o formatiune de alta orientare politica decit cea care l-a propulsat in viata politica si (probabil) in lumea marilor intreprinzatori romani. Desigur, intreprinzatorii care au reusit pe deplin, dupa Revolutia din 1989, nu datorita hazardului ci datorita calitatilor manageriale.
Am lansat atunci doua ipoteze. Prima ar fi fost posibilitatea ca liberalul Catarama sa creeze un nou partid, care dupa viitoarele alegeri sa se alature puterii actuale - toate acestea pentru continuarea mandatului coalitiei; daca ar fi fost realizata, aceasta manevra politica ar fi fost demna de invidiat. A doua ipoteza, mai greu de acceptat, a fost traducerea in viata a unei alte manevre politice, pregatita de Virgil Magureanu - cel care a reusit sa-l atraga pe senatorul Catarama in tabara PNR (mijloacele cu care a fost realizata aceasta pot fi de la santaj pina la oferirea unei puteri nelimitate de decizie).
Cu ocazia recentei motiuni de cenzura, din 20 mai, domnul Catarama a fost nevoit, tinind cont de noua sa functie politica, sa-si exprime public pozitia fata de motiunea initiata de PDSR si "satelitii" acestui partid. Urmarind de mai multi ani activitatea distinsului om politic, am constatat cu amaraciune ca privesc la un simplu om politic, daca nu chiar la unul penibil - de aceeasi calitate ca si motiunea acceptata si votata de acesta. Justificarile pozitiei mele se gasesc in discursul domnului senator. Astfel, cu abilitatea caracteristica, vorbitorul a incercat sa-si atraga un numar cit mai mare de parlamentari, invocind indepartarea electoratului de institutia parlamentului si scaderea increderii omului simplu in aceasta institutie datorita Ordonantelor de Guvern, c