Medicii nu îi dau speranţe, iar statisticile arată că doar 10% dintre bolnavi au şanse să se vindece, dar Adriana Cuţa (25 de ani) se autocaracterizează ca „un om exagerat de optimist" şi spune că trăieşte cea mai tare experienţă a vieţii sale: o formă rară de cancer, angiosarcom, care a debutat în adolescenţă.

În 2005, când se pregătea pentru examenul de bacalaureat, Adriana a observat pentru prima dată pe coapsă, la palpare, o formaţiune ca un chist. A amânat să meargă la medic câteva luni pentru că era mai preocupată de studii. Se pregătea pentru admiterea la Facultatea de Litere de la Universitatea din Bucureşti. După ce a terminat cu examenele, a mers la o clinică particulară, unde medicii i-au îndepărtat chirurgical chistul de pe picior, în regim ambulator, fără niciun fel de analize.

„Medicii de la clinică mi-au spus că mă vor contacta ei dacă este ceva grav, peste trei săptămâni, cand vor veni analizele de la patologie. Nu m-au mai contactat însă şi eu am tras concluzia că este bine şi mi-am continuat viaţa", spune Ioana.

Facultatea, mai importantă decât sănătatea

În 2008, chistul a apărut din nou, dar Adriana a amânat şi de această dată să meargă la medic pentru că învăţa pentru licenţă. După câteva luni, din cauza durerilor, a fost la un consult medical şi a făcut un RMN preoperator la o clinică privată. Rezultatul RMN-ului a fost categoric: cancer.

„Eram singură când am citit rezultatul. Nu mă aşteptăm. Eram pe stradă şi îmi aduc aminte că pentru câteva momente toate în jurul meu au început să se mişte în slow motion, ca-n filme. M-am dezmeticit destul de repede şi următorul lucru care mi-a venit în minte a fost: am cancer, cum le spun părinţilor?!", îşi aminteşte Adriana.

Deşi tocmai aflase că are o boală foarte gravă, s-a gândit mai mult la părinţi decât la ea. De aceea, a amânat să le dea vestea rea până când a fost ne