* V-am mai spus-o, tare mult ne place noua sa urmarim emisiuni de moda, tendinte, fashion etc. Este o lume la fel de neinteleasa ca lumea stirilor de la orele 17.00 sau ca emisiunile alea cu conlocuitoare care ghiceau in carti, ghiocuri, limbi de spinzurat si mite moarte, pe la unele posturi de televiziune. Doar acolo mai auzim cetateni care sa ne spuna de pe-acum ce se va purta sigur-sigur in primavara-vara 2008 - de parca n-ar putea pina atunci sa ne izbeasca vreun asteroid sau vreo cometa, ori sa dea careva cu vreo bomba atomica, si sa se duca naibii toata sandramaua. De fapt, chestia asta cu moda e o industrie intreaga, sint la mijloc sume in dolari si euro cu multe zerouri la sfirsit (inainte, nu dupa virgula, ca la salariile bugetarilor), si toata panarama asta se dezvolta doar din cauza omenescului pacat al trufiei, din cauza vanitatii. Omul, animal biped, a dorit dintotdeauna sa se dea smecher in fata celorlalti: la inceput, cu o blana de brontozaur mai mulata, cu mai multe buzunare si accesorii din scoici sau silex, apoi cu sandale romane mai cu tinte si toga mai purpurie decit a celorlalti, apoi cu o armura mai aerodinamica, mai cu pene colorate la coif, pinteni mai cu fenta etc. Istoria nu se opreste aici, acum. Am urmarit de curind niste imagini de la o prezentare de colectie si ne-a sarit in ochi ca defilarea nu s-a ispravit, conform traditiei, cu aparitia miresei pe podium: dupa mireasa a urmat inca o duduie, imbracata in negru. Am inteles ca exista moda si dupa moarte. Dupa moartea sotului... * Banuim ca, tot din trufie, din vanitate, din fite si fonfeuri, exista si pentru sotul doamnei vaduve case specializate de moda, care sa-l transforme intr-un mort extrem de trendy, purtind cei mai eleganti si mai comozi pantofi de carton, plus un costum croit perfect, exact cum se va purta peste sapte ani - sa nu se faca de ris, cumva, la parastas, cind il vor de