O ciudata polemica a izbucnit la sfirsitul saptaminii trecute intre armata si unele partide de stinga. Un comunicat al Biroului de presa al MApN reprosa unor lideri politici, in special lui Ion Iliescu, prezenta la comemorarea zilei de 6 august 1929 organizata de sindicatele minerilor din Valea Jiului, gest care ar reprezenta "un afront la adresa armatei Romaniei". La rindul sau, PDSR a ripostat acuzindu-i pe autori ca ar falsifica istoria. Pentru Biroul de presa al MApN, momentul "Lupeni, 6 august 1929" reprezinta "o provocare deliberata a Cominternului, care a dorit, in mod evident, destabilizarea statului roman". Comunicatul PDSR afirma exact opusul: era vorba de niste "oameni disperati, care luptau pentru o viata mai buna". S-ar parea asadar ca asistam la o polemica stiintifica si ca, rezolvindu-si toate problemele lor, MApN si PDSR s-au hotarit sa se dedice citorva din temele istoriografice ramase in suspensie, apoi, ca ambele parti controleaza adevarul, dar, nu se stie de ce, au opinii total diferite. Se observa in aceasta disputa miza simbolica pe care o are trecutul pentru mentalitatile noastre curente, ca si usurinta cu care actorii vietii publice se pronunta in chestiuni care le depasesc in mod evident competenta: trecutul istoric a devenit in buna traditie neo-leninista un simplu obiect ideologic, care-si schimba sensurile potrivit intereselor unora sau altora. Istoricilor de meserie nu le mai ramine decit sa ia act de cele doua pozitii si sa se pensioneze. In spatele acestui mic razboi al comunicatelor se pot detecta intentii care n-au nici o legatura cu trecutul istoric. Este foarte probabil ca, prin acest comunicat, MApN a vizat mai curind afirmarea unei echidistante clare in raport cu fortele politice. Aceasta manevra a devenit posibila ca urmare a libertatii de miscare cu totul noi oferite de "efectul de coalitie", dupa 1996, dar, mai ales, a devenit