Vestea că Ministerul Transporturilor are planificat să închidă, în scurt timp, 1.500 km, iar în perspectivă 4.000 km de cale ferată trezeşte nu numai nedumeriri, ci şi reale îngrijorări, care ne fac să tragem cuvenitele semnale de alarmă.
O decizie de acest fel ar trebui discutată/dezbătută în CSAT, dintr-o 1001 motive. Cel mai important: este un atentat la siguranţa naţională. Iată şi altele:
România are una din cele mai bune reţele de cale ferată din Europa, iar pentru sud-estul Europei este fruntaşă din acest punct de vedere.
Această reţea de cale ferată a fost făcută, la nivelul tehnologic de vârf al epocii, în câţiva zeci de ani, în timpul domniei domnitorului şi, mai apoi, regelui Carol I, iar pentru Transilvania, Banat şi Bucovina în timpul Imperiului austro-ungar. Mijloacele tehnice nu pot fi comparate cu cele de azi şi, totuşi, generaţiile trecute au reuşit să ducă la bun sfârşit acest excepţional, ca importanţă pentru ţară, proiect. Au fost plătite exproprieri, au fost aduşi, pe bani nu puţini, ingineri şi meşteri specializaţi din străinătate, în special italieni. S-a reuşit să fie acoperită cu „drum de fier" cea mai mare parte a ţării. Au fost investite sume imense şi muncă uriaşă şi au reuşit. În plus, să nu uităm că unele porţiuni, din punct de vedere tehnic, sunt adevărate rarităţi - de exemplu tronsonul Oraviţa-Anina, pe care, nu mai departe de anul trecut, „oficialii" au vrut să-l închidă, intenţie ce a dus la mobilizarea societăţii civile care, în final, a reuşit să-l salveze.
Ce se plănuieşte acum - închiderea a 25% din calea ferată, la nivelul lungimii ei din 2009 (asta după ce, anterior, fuseseră scoase din uz liniile ferate înguste, care totalizau alte mii de km, unele dintre ele salvate cu eforturile unor străini care iubesc patrimoniul tehnic şi peisajele minunate pe unde treceau mocăniţele; amintim numai cazul liniei f
