Formulat în ultimii zece ani, conceptul "dezvoltării durabile" vrea să arate cum se pot rezolva raţional problemele puse în faţa omenirii de degradarea accelerată a mediului. Dezvoltarea economică a antrenat o exploatare a resurselor, care fără a ţine seama de daunele de durată, a dus la poluarea apei şi a aerului, la secătuirea solului, la defrişarea pădurilor, cauze probabile ale modificărilor climatice din ultimii ani şi ale catastrofelor naturale (uragane, tornade, secetă, inundaţii), ameninţînd deopotrivă supravieţuirea bogaţilor ca şi pe cea a săracilor. Ţările bogate au folosit resursele proprii, dar şi pe cele ale planetei, fără să se preocupe de consecinţe. Cînd acestea au devenit insuportabile, "acasă" au fost adoptate şi legiferate severe norme ecologice. Rezultatele sînt spectaculoase: în apa Rinului se zbenguie peştii, aerul Londrei e mai curat decît a fost vreodată, dar consecinţele degradării nu pot fi oprite la graniţa Uniunii Europene, oricît de bine păzită ar fi ea. La vremea lui, norul de la Cernobîl s-a întins peste Europa fără să ţină seama de deosebirile între sisteme şi prieteniile dintre şefii de stat. Şi efectele lui sînt vizibile şi astăzi. Recomandată decenii de-a rîndul ca un înlocuitor curat şi ieftin al cărbunelui şi petrolului, energia nucleară şi-a arătat faţa periculoasă. S-au întărit măsurile de securitate la centralele nucleare, ele devenind astfel mai puţin ieftine, iar medicii discută încă despre decesele şi bolile "curate" determinate de norul radioactiv. Se fac presiuni pentru închiderea centralelor de acest tip din ţările foste comuniste. Închiderea lor costă, iar energia produsă de ele lipseşte şi în Ucraina, şi în Bulgaria. Nimeni nu se grăbeşte să bage mîna în buzunar pentru a asigura energie curată pentru alţii. Ştiinţa, politica şi spiritul civic au atacat problema urgentă a supravieţuirii cu rezultate contradictor