Cum ar fi mai corect formulat: "premierul e un om cu două feţe - una la intern, alta la extern" sau "premierul e un om cu două limbi - una la intern, alta la extern"? Limbajul dublu, practicat "a la longue" şi fără apăsare, dovedeşte o anume carenţă de caracter; iar un om duplicitar - e de la sine înţeles - posedă două limbi.
Aşa cum ne-a obişnuit, marfa declarativă de export a lui Victor Ponta e una - mai îngrijită, mai finisată, mai frumos ţesută -, şi cu totul alta cea pentru intern - sintetică, dintr-o imitaţie îndoielnică şi fără ştaif. Într-un fel înjură premierul Europa de la el din baie şi altfel o gratulează din sufrageria UE; tot aşa cum într-un anume fel nuanţează politica dusă la Bucureşti de trupa sa, atunci când o explică Bruxelles-ului, şi cu totul altfel o hinghereşte, cot la cot cu Antonescu, prin Bucureşti.
În interviul acordat cotidianului francez Le Monde, premierul şi-a regăsit calapodul de export, în subtextul căruia se declară ca fiind înţelept şi conciliant. "Înţeleg că războiul politic a rănit ambele părţi şi chiar şi întreaga ţară. Această afacere nu este însă una în alb şi negru, nu există un inocent şi un vinovat, a fost o bătălie sângeroasă. Interesele naţiunii trebuie însă să primeze, iar în cele din urmă, eu am fost cel care am decis să normalizez situaţia cu preşedintele, eu am hotărât să pun capăt luptei politice", spune Ponta, făcându-i pe francezi să plângă ca la "Dama cu camelii".
Mai mult, şi aproape neverosmil, premierul recunoaşte că traversează anumite regrete după suspendare şi promite că va lucra de două ori mai mult pentru a repera onoarea pierdută a ţărişoarei. Bonus, îşi pune cenuşă în cap explicând mahalaua declanşată la Bucureşti ca pe o consecinţă a culturii noastre politice şi a normelor în vigoare, impetuozitatea şi graba "manufacturii", care, nu-i aşa, au răspuns aşteptărilor populaţiei, devoalând
