Prin recenta sa crestomaţie ascunsă sub incitanta denumire „România fără anestezie“, dar cu dezvăluirea din subtitlu „Discurs medical şi modernitate în vremea lui Carol I, 1872–1912“, conf. dr. Octavian Buda face un lăudabil serviciu iatroistoriei, culturii naţionale – în general şi, desigur, cititorului. Acest serviciu constă în valorificarea într-o lucrare monografică a unui trecut fascinant sub raport intelectual – fascinant şi pentru că multe areale ale cunoaşterii erau virgine, totul era de făcut şi trebuia făcut –, precum şi în prezentarea unor informaţii puţin sau deloc cunoscute, uitate în arhive. În cartea de faţă, e vorba de reproducerea adnotată cu instrumentele unui editor avizat a unor discursuri de recepţie ca membri în Societatea Academică – viitoarea Academie Română (1879). Dar şi de redarea altor texte sapienţiale din aceeaşi perioadă (lecţii inaugurale la deschiderea Facultăţii de Medicină din Bucureşti, discursuri ocazionale ş.a.) descoperite în diferite baze documentare. Dizertaţiile respective sunt un prilej pentru proaspătul ales în Academie de a elogia „fie o personalitate marcantă a culturii româneşti sau câte un important precursor, fie să prezinte aspecte semnificative din domeniul de specialitate pe care l-au ilustrat“. Textele sunt transcrise de editor cu aducerea la zi a ortografiei, modernizarea exprimării, dar cu păstrarea pe alocuri a „parfumului de epocă“ al discursului, îndreptarea erorilor minore de tipărire etc. De altfel, dr. Octavian Buda nu se află la prima monografie de acest fel*, dsa fiind şi semnatarul masivului tom ieşit de sub tipar în 2007: „O antropologie a marginalului – Psihiatria judiciară românească: 1860–1940“ (cu o prefaţă a istoricului Adrian Majuru, lucrare apărută la Editura Caligraf), unde sunt antologate articole semnate, între alţii, de Al. Şuţu, Mihail Kernbach, N. Minovici, C. I. Parhon, Mina Minov