Pentru mulţi, o avere de 100 de milioane de dolari este o utopie. Dar cu toţii ne-am închipuit cel puţin o dată ce am putea face cu aceşti bani, dacă i-am avea.
Majoritatea dintre noi vom rămâne doar cu calculele imaginare, fără a fi puşi în faţa faptului împlinit. Şi atunci ni se pare uimitor cum cineva care a adunat în cont 100 de milioane de dolari, poate ajunge la sapă de lemn.
Experienţa, aproape de fiecare dată cu final trist, a câştigătorilor la loto, care ajung doar în câţiva ani aproape de faliment se aplică într-un procent ridicat şi sportivilor plătiţi cu zeci şi sute de milioane de dolari. Chiar dacă depun un efort considerabil, iar banii nu sunt răsplata pentru o zi norocoasă în care au aşezat cum trebuie şase numere, totuşi sumele ameţitoare câştigate într-un timp relativ scurt au de cele mai multe ori acelaşi efect. Lipsa unei educaţii în ceea ce priveşte banii, faptul că majoritatea sportivilor care ajung la un nivel înalt de performanţă provin din medii sărace, fără o adevărată cultură a banului reinvestit şi nu doar cheltuit, contribuie în mare măsură la adevărate drame în viaţa unora.
Povestea jucătorului american de baschet Antoine Walker, cu aproximativ 110 milioane de dolari câştigaţi în carieră numai din baschet, care a ajuns să aibă datorii de aproape un milion de dolari fără a le putea acoperi, este doar un ultim exemplu. Profesioniştii din sportul american sunt cei mai expuşi la asemenea căderi tragice, din limuzină la mersul pe jos, sau mai rău într-un autobuz cu gratii. Sumele, uneori indecente, care se învârt în sporturile profesioniste americane au creat o adevărată reţea de vânzători de tentaţii şi de căpuşe, gata să "sugă" dolar cu dolar din conturile starurilor.
Firme de investiţii gata să "gestioneze" cum ştiu ele mai bine banii sportivilor, naivitatea acestora care îşi încredinţează veniturile unor "prieteni",