Au trecut mai bine de 35 de ani de când Valeria Peter Predescu a debutat în muzica populară, fiind cunoscută în toată ţara ca „o floare din grădina Năsăudului”. Ea a fost printre ultimii reprezentanţi ai unei generaţii autentice de oameni ai satului. Aseară, ea a încetat din viaţă în urma unui stop cardio-respirator.

Adevărul de Seară vă oferă un portret jurnalistic al interpretei, publicat în urmă cu o lună, pe 27 martie, bazat pe unul dintre ultimele interviuri pe care le-a oferit Valeria Peter Predescu.

Provine dintr-o familie de ţărani de pe Valea luʼ Stan, căreia oamenii îi spuneau şi Valea Dragostei, pentru că acolo erau neveste şi fete frumoase. Tatăl său era meşter de case, o meserie privită cu mare respect de oamenii satului, iar mama o femeie cu multă grijă faţă de casă.

„Mama mea era o femeie frumoasă şi specială prin rânduiala ei, prin curăţenie, prin felul cum gătea. N-am fost oameni bogaţi, dar casa noastră era o podoabă. Tata era şi sculptor în lemn, şi toată mobila era făcută de el, şi împobodobită cu lucruri făcute de mama”, povesteşte Valeria. Mama ei era şi telefonistă în sat şi cântăreaţă în corul bisericii.

„Cânta frumos şi mă ducea şi pe mine la biserică, deşi eram cam neastâmpărată şi mă mai zbenguiam prin podişorul bisericii. Dar de acolo am învăţat toate cântările şi pricesnele. Alte cântece le-am învăţat de la moaşa Aristina, care stătea Între Vaduri. Ea era pe atunci o mare cântăreaţă a satului, care cânta în cor, dar şi la nunţile din sat”, spune Valeria.

A adus primul trofeu în Bistriţa-Năsăud

Părinţii ei erau oameni vrednici şi pricepuţi şi ea era cunoscută ca „fata Leonorei şi a lui Ioana Peter”. Curând, însă, oamenii au început să-i spună „nevasta impiegatului” pentru că, la 15 ani era deja căsătorită, cu un impiegat de mişcare, iar la 18 ani era mama a doi copii.