Duminică sunt alegeri pentru Parlamentul European. Se anunţă, încă de pe acum, un absenteism fără precedent. Optimiştii văd o prezenţă de 30%, pesimiştii de 15%. Majoritatea confortabilă a guvernului PD-L-PSD, de peste 70% în Parlament, se întoarce pe dos când vine vorba despre interesul cetăţenilor pentru alegerile europarlamentare. Tot peste 70%, dar lipsă. E un serios avertisment de greaţă politică, pe care îl au periodic nişte români, de obicei foarte mulţi. Cea mai mare parte a candidaţilor pentru legislativul de la Bruxelles şi Strasbourg au bătut ţara. Pe afişele ce au împâzit străzile patriei, cei 33 şi-au legat chipul de vehiculele prezidenţiale: candidaţii PSD de Mircea Geoană, cei de la PNL de Crin Antonescu. Pentru PD-L, preşedintele Băsescu şi premierul Boc au tuns oaia şi au dat cu piciorul în minge. Poate, în toate aceste întâlniri electorale, candidaţii au vorbit despre cele mai importante subiecte legate de legislativul european.

Ce face acolo un reprezentant al României, de ce e important să votăm oameni cu o competenţă dovedită, şi nu habarnişti, care sunt mecanismele prin care un amărăştean de la sat sau de la oraş poate interacţiona cu organismele europene dacă la el în ţară nu-i sunt respectate unele drepturi. Teme s-ar fi găsit cu siguranţă. România fiind însă o ţară balcanică, insuficient ataşată istoric unor valoric democratice de tip european, temele invocate mai sus nu pot avea prea mare succes. Dezinteresul faţă de aceste alegeri o demonstrează.

Cât de curios e unul din milioanele de locuitori ai satului românesc cine e Javier Solana şi ce vrea el? Problemele sale sunt legate de canalizare, uliţe înfundate, lipsa curentului electric pe ici, pe colo sau efectele devastatoare ale secetei. Evident, dacă vine un candidat, omul are bunul-simţ să-l asculte. Şi instinctul de a-i lua o găleată portocalie, o jachetă ro