Eugenia Georgescu e o mănă de om. Cănd iţi vorbeşte te priveşte pănă-n albul ochilor. Inainte de a răspunde face pauze lungi, ca un om cumpătat, care calculează de zece ori şi taie o singură dată. Degetele sale lungi şi subţiri alunecă pe fotografiile ingălbenite in timp ce povesteşte. Era un om extraordinar şi l-au omorăt ca pe un căine
Eugenia Georgescu e o mănă de om. Cănd iţi vorbeşte te priveşte pănă-n albul ochilor. Inainte de a răspunde face pauze lungi, ca un om cumpătat, care calculează de zece ori şi taie o singură dată. Degetele sale lungi şi subţiri alunecă pe fotografiile ingălbenite in timp ce povesteşte.
Sunt pozele unei tinereţi indepărtate pe care şi-o aminteşte cu greu. "Trebuie să-mi lăsaţi un răgaz. Sunt lucruri la care nu m-am mai găndit de mult. Parcă vorbesc despre viaţa altcuiva." Ne-a primit in sufrageria nepotului său, bucuroasă de oaspeţi, ca şi cum ar fi aşteptat cu nerăbdare un ascultător. Şi-a trăit viaţa printre cărţi şi documente. Toate evenimentele majore in care Romănia a fost implicată in ultimul secol au ajuns la ea ca prin surdină. In biblioteci vremea trece altfel. A avut o meserie frumoasă, pe care a iubit-o. S-a născut in Basarabia, pe dealurile Orheiului, in comuna Oneşcani, in anul 1906. La 1 martie a implinit 101 ani. Tatăl ei a fost preot de sat, ea a absolvit Liceul Eparhial din Chişinău şi la inceput a vrut să se facă profesoară.
IORGA.Mai tărziu a reuşit să intre la Facultatea de Istorie din Bucureşti. A fost eleva lui Nicolae Iorga. "Era un profesor foarte bun. Mi se părea diferit de toţi ceilalţi. Avea vocaţie, stil, anvergură. Niciodată nu se intămpla să nu ştie ceva sau să uite vreun amănunt. Era impecabil. Noi discutam foarte mult cu el pe teme istorice. Era superior tuturor celorlalte cadre universitare. In plus, imi amintesc că Iorga se implica in absolut tot ceea ce se in