Cu certitudine suporterii, fanii, ultraşii sau cum le-o mai spune sunt nişte hoarde dezlănţuite, nişte adunături de derbedei beţivi şi drogaţi care n-au în minte altceva decât să provoace scandal. Asta e varianta convenabilă pe care purtătorii de cuvânt ai Jandarmeriei au învăţat-o pe dinafară şi o servesc unui public iubitor de siguranţă şi de civilitate. În finalul oricărei intervenţii de acest gen, orală sau scrisă, jandarmii restabilesc ordinea publică, după care se retrag în cazărmi acoperiţi de glorie.
După Rovine, Călugăreni, Posada, Mărăşeşti şi alte localităţi cocoşate de glorie şi biruinţă, oastea Jandarmeriei (imposibil să nu fi existat asemenea viteji şi pe vremea lui Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul) şi-a mai trecut în palmares două biruinţe. Mai întâi, la Domneşti, în câmp deschis, apoi în centrul Ploieştiului, la nivel de gherilă urbană.
Bineînţeles, derbedeii din galerii sunt vinovaţi. După o oră şi ceva de mers cu maşina, au absurda pretenţie de a efectua actul de micţiune în câmp, noaptea. Lucru interzis de regulamentele militare, unde scrie doar că de 1 Decembrie trebuie defilat cu hârburile lustruite din dotare şi că pe paturile de campanie cearşaful trebuie să fie întins să sară banul. Dacă pretinzi să faci treaba mică în mod organizat, jandarmul te localizează ca inamic, potenţial tulburător al ordinii de drept. Şi apoi acţionează blând, persuasiv, în urma catifelatei intervenţii rezultând mai mulţi răniţi în rândurile drogaţilor beţivi şi nicio unghie zgâriată în brava oaste a statului.
Beţivii şi drogaţii au aruncat cu pietre, însă capetele lor sunt sparte. Aceiaşi beţivi antisociali, având probabil bolovani de râu în buzunare, au spart geamurile autobuzelor în care se aflau. Dinăuntru, nu dinafară! E cineva nebun, la zero grade, să spargă geamul vehiculului în care se află?
După car