Initiativa retragerii din Irak mascheaza o criza interna a PNL Initiativa PNL de retragere a trupelor din Irak s-a stins la fel de repede cum a aparut. Dar cu pierderi serioase pentru liberali. In fond, ce s-a urmarit? Intelegem ca PNL si in special liderul sau, Calin Popescu Tariceanu, au nevoie de o iesire din sufocanta postura in care singuri s-au plasat prin stil si lipsa de perspectiva. Din punct de vedere al trendului, Tariceanu este egalat de Gigi Becali la incredere, tot mai multi simpatizanti ai Aliantei (foste?) migreaza spre democrati, iar perspectiva unor alegeri anticipate, cit ar fi ele de improbabile, ar plasa PNL, daca ar merge pe cont propriu, sub cota PRM. De la o posta, acestea sint datele unei situatii complicate, pentru care nu se gaseste destul singe rece in partid pentru a o evalua. Miroase a disperare. Si nu ar fi o mare problema; in fond, asemenea situatii se repeta in fiecare partid, daca simpatizantii ar putea privi ca spre o organizatie unde nu se regasesc puncte de vedere ireconciliabile, iar deciziile se iau prin dezbatere. Ceea ce nu este cazul. De aici si apelul la solutiile miraculoase, salvatoare, de rezolvare a crizei. O schimbare clara de atitudine, printr-o idee menita sa nauceasca piata, sa imprumute si ceva din stilul Basescu, al crizelor provocate, care sa readuca PNL in prim-plan. In calculul lor, liderii liberali ce si-au asumat aceast mesaj percutant au uitat un lucru fundamental. Cui se adreseaza? Ce tinta electorala au? Asa cum PSD lanseaza mesaje populiste pentru pensionari, UDMR pentru maghiari, pe cine au vizat liberalii? Pentru ca profilul votantilor este unul oarecum particular. Electoratul liberal este mai degraba sensibil la termeni precum "contract", "respectarea intelegerii", "credibilitate", predictibilitate". Un electorat instruit, cultivat, constient ca nerespectarea unei promisiuni inseamna marginalizare. Sint