Nu sunt o vegetariană sută la sută, dar pe căldurile astea parcă o bucată de carne, fie ea friptă, fiartă sau la cuptor, mi se pare mult prea mult. Astfel că am decis să mă limitez la ceea ce cumpărăm din piaţă.
În lumina reflectoarelor vin acum legumele şi fructele. Şi pentru că piaţa este plină de cartofi noi, roşii, dovlecei şi fasole verde, m-am riscat şi am făcut o ciorbă a la bunica. Cu tot cu tăieţei de casă (aici intervine personalizarea. În loc de tăieţei de casă, puteţi pune orez. La carte, merge mai bine aşa). În bucătărie, culorile sunt permise, aşa că nu-i nimic mai frumos decât o combinaţie de portocaliu, alb, galben, verde, roşu şi restul curcubeului.
● O să încep cu regula numărul 1 în bucătărie. Înainte să mă apuc de gătit, scot toate ingredientele pe masă. Le înşir, le spăl, le porţionez în cantităţile necesare şi abia apoi mă apuc de treabă. Mie îmi este mai uşor aşa şi nu mă apuc în timp ce dă apa în clocot să caut cine ştie ce ingredient minune.
● Cu răzătoarea la purtător, am început să curăţ morcovii, ţelina, am tăiat ceapa şi ardeii. Bucăţele cât mai mici. Toate acestea se călesc în unt, la foc mic, pentru că le dau un gust mai aparte. Ca timp, puţin peste 20 de minute. Între timp, le-am bombardat cu sare.
● Când s-au călit se adaugă roşiile decojite, tocate mărunt. După alte 20 de minute, am pus apă (un litru jumătate, depinde acum şi cât gătiţi) şi am lăsat-o la fiert (cam jumătate de oră). Am pus dovleceii şi am lăsat-o la fiert încă vreo jumătate de oră până să-i pun tăieţeii de casă.
● Pentru cine nu a mai făcut până acum aşa ceva, un ou se bate cu un praf de sare şi se adaugă un pumn-doi de făină. Guguloiul obţinut se întinde ca foaia de plăcintă, se rulează şi se taie franjuri.
● Puşi în ciorbă se lasă la foc încă jumătate de oră, se adaugă borşul (eu am cumpărat de la o bătrânică din piaţ
