În ziua cînd citiţi acest editorial vor mai trebui să se scurgă 6 zile pînă cînd dezbaterea publică privind noile reglementări ale BNR în materie de acordare a creditelor de către băncile comerciale se va încheia.
În ziua cînd citiţi acest editorial vor mai trebui să se scurgă 6 zile pînă cînd dezbaterea publică privind noile reglementări ale BNR în materie de acordare a creditelor de către băncile comerciale se va încheia. Deşi mai este aproape o săptămînă, finalul e previzibil. De luni de zile guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spune, declară, afirmă, vorbeşte, clocoteşte pe tema creditelor "doar cu buletinul". E o formulare generică, fireşte, dar acestea reprezintă, de fapt, adevărata problemă a crizei în care se află viteza de creditare din România, nu "instituţia" creditului ca atare.
Măsurile temporare pe care Banca Naţională vrea să le impună, cu sau fără voia bancherilor, cu sau fără entuziasmul populaţiei, vin să ne atragă atenţia că nu ne putem îndatora la nesfîrşit, într-o inconştienţă juvenilă, nici la nivel individual şi nici al societăţilor comerciale, fără a avea o platformă financiară solidă. Împrumuturile societăţilor comerciale le voi aborda într-un alt text. Acum mă concentrez asupra celor ale persoanelor fizice, imobiliare, ipotecare şi de consum.
Problemele sesizate de BNR ar fi două, care converg dintr-una singură, de altfel: imposibilitatea de plată a unora dintre clienţi. Probabil, din ce în ce mai mulţi, dat fiind hotărîrea manifestată de BNR în a-şi impune măsurile gîndite. Situaţia clienţilor care ajung să nu mai poată plăti un credit este una grea şi, dacă numărul ar rămîne unul limitat, cu siguranţă nu s-ar interveni la nivel de guvernare a sistemului bancar.
Statistica arată însă că numărul celor care au forţat luarea unui credit, ca să mă exprim eufemistic, poate deveni mai mare