E normal ca mediocrii si profitorii sa se opuna legilor educatiei. Dar sint si multi care si-ar dori ca aceste reguli sa fie instituite. Sint miile de oameni devotati, pasionati, competenti, eroii acestui sistem demotivant ce predispune la lentoare, blazare, plafonare. Astazi, sindicatele din Educatie au fost invitate la minister pentru a discuta proiectul de reforma a scolii romanesti. Continutul discutiilor este deocamdata o surpriza pentru toata lumea, in dulcele stil romanesc al incropelii. E de asteptat sa se discute insa proiectul legislativ al comisiei prezidentiale conduse de fostul ministru Mircea Miclea si cel, deocamdata necunoscut, facut in pripa de ministrul Ecaterina Andronescu. De fapt, cuvintul "discutie" nu e, poate, cel mai potrivit, caci toata lumea prezenta azi la discutii, adica lideri sindicali si conducerea ministerului, resping proiectul lui Miclea. De fapt, resping reforma insasi. Caci ei reclama drept demolatoare si distrugatoare tocmai acele prevederi in masura sa schimbe cu adevarat ceva. De fapt, reclama acele prevederi care le ameninta propriile interese. Dar sa trecem la exemple concrete. Cea mai combatuta prevedere din proiectul lui Mircea Miclea privind invatamintul preuniversitar este reducerea titularizarilor la nivel de sistem in favoarea celor la nivel de scoala. Dar unde este anormalitatea in aceasta regula? La urma urmei, mergind dupa sensul cuvintului din dictionar, "titular" presupune existenta unui post. Asa stau lucrurile in orice alt domeniu. Medicul e angajat dupa un concurs, dar daca se muta la un alt spital, va da un nou concurs de angajare. La fel si judecatorul, la fel si profesorul universitar! De ce ar sta lucrurile altfel in scoli? De ce au dascalii nevoie de o protectie suplimentara? Sint ei mai competenti decit ceilalti ori mai supusi riscurilor? Nici pe departe. In spatele acestei aversiuni sta, pe de o parte, re