Kincses Elemér
Canalul
Editura Unitext, Colectia „Piese noi“, Seria „Dramaturgi romani“, Bucuresti, 2002, 56 p., f.p.
Kincses Elemér este, din toate punctele de vedere, ceea ce se poate numi „un om de teatru“. Absolvent al Institutului de Teatru din Tirgu Mures, a fost mai intii actor, apoi regizor si scriitor. A montat spectacole pe mai toate scenele romanesti importante, dar si in Ungaria, Austria si Iugoslavia. Napasta, regizata de Kincses Elemér pentru Teatrul National din Craiova, a participat la Anul Caragiale. Alte succese recente: spectacolul Zimbetul lui Seneca (Festivalul de Dramaturgie Contemporana, 2001), dar mai ales piesa Canalul, care a cistigat Premiul UNITER pentru cea mai buna piesa a anului 2001 si a fost lansata la cea de-a zecea editie a Galei Premiilor UNITER, fiind concomitent publicata in volum de Editura Unitext. Pe linga cele doua creatii originale, sub semnatura aceluiasi regizor mai stau un volum de teatru publicat in 1998, dar si o colectie de povestiri din 1967, ambele in limba maghiara.
Intr-o formula moderna (o piesa scurta, cu numai cinci tablouri, cu putine personaje), Canalul incearca sa ne introduca, inca o data, in atmosfera mediilor de detentie ale „obsedantului deceniu“, cu care „jurnalele de puscarie“ aparute dupa 1990 deja ne familiarizasera. Decorurile sumbre (mlastina prin care inainteaza detinutii fortati sa deschida drumul Canalului Dunare-Marea Neagra, o baraca inghetata in miez de iarna), personajele (intelectualii dizidenti versus gardianul analfabet si brutal), problematica piesei (rezistenta la conversiunea marxista, tradarea insinuata chiar in mijlocul grupului de prizonieri) sint cele ale Jurnalului fericirii al lui N. Steinhardt sau ale Gherlei lui Paul Goma, iar Kincses Elemér nu face, la prima vedere, decit sa reinfatiseze un Arhipelag Gulag autohton. Doua sint insa elementel
