•Normativele de proiectare anti seismica, inexistente inainte de 1963, au devenit extrem de dure dupa anul 1992 •Din 200 de cladiri expertizate, 46 se incadreaza in Clasa I de risc seismic •Consolidarea unui metru patrat de locuinta costa cel putin un milion de lei •Desi sint obligati prin lege sa-si consolideze casele, nici un proprietar nu a facut-o

Recentele miscari seismice au readus in discutie problema sigurantei imobilelor din municipiul Iasi. Dupa fiecare cutremur problema revine in actualitate si au loc dezbateri publice, insa nimeni nu ia nici o masura, singura "solutie" adoptata fiind cea de a inalta rugaminti cerului ca o asemenea catastrofa sa nu aiba loc prea curind. Ca in mai toate problemele, si cea care priveste consolidarile se opreste inainte de a incepe in momentul in care se pune problema de bani. In domeniul legislativ, in aceasta privinta, exista trei date de referinta: anul 1963, 1992 si anul 1991. Anterior anului 1963 nu existau norme de constructie care sa prevada o protectie la seisme si, din acest motiv, toate imobilele care au fost construite inainte de aceasta data au un risc crescut de prabusire in cazul producerii unei asemenea catastrofe. In anul 1964 au fost adoptate asemenea norme, insa exigentele acestora nu sint severe - astfel incit si constructiile ridicate dupa acest an nu sint extrem de sigure. Anul 1992 aduce cu sine un act normativ important in acest domeniu, asa - numitul Normativ "P 100" care face o tranzitie extrem de brutala in domeniul normelor de securitate anti-seismice. Concret, de la cvasi - absenta normelor de securitate s-a trecut in cealalta extrema, constructorii fiind obligata sa respecte norme extrem de severe, de doua ori mai dure decit cele anterioare.

Conform parerii specialistilor, nici o tara europeana nu are asemenea norme, in aceasta privinta Normativul "P 100" fiind o exagerar