Euro-grimase Este foarte probabil ca Teheranul si Damascul sa fi incurajat optiunea razboiului. Si Hamas, si Hezbollah ar fi urmat sa se confrunte cu mari probleme pe plan intern: prima, din cauza dificultatilor guvernarii, iar cealalta - pe fondul scaderii influentei siriene si al intaririi liniei moderate in cadrul comunitatilor musulmane. Orientul Mijlociu a intrat in faza unui razboi prin "procura" (war by proxy) care opune Israelul unei coalitii ad hoc iraniano-siriene. Aceasta actioneaza prin intermediul miscarii Hamas in teritoriile autonome palestiniene si al gruparii Hezbollah, in Liban. Desigur, aceasta teza este sustinuta intens la Tel Aviv, in timp ce puterile vizate o contesta. Totusi, chiar fara a minimaliza capacitatea de actiune autonoma a celor doua organizatii, este greu de crezut ca decizia de a lovi Israelul a fost luata fara avizul sustinatorilor de la Teheran si Damasc. Iranul a trecut peste divergentele interconfesionale sunniti-siiti, afirmindu-se drept principalul (desi nu singurul) sprijinitor al Hamas, inca din perioada revoltelor palestiniene de la sfirsitul anilor '80 (prima Intifada). Sustinerea a continuat si s-a intensificat dupa semnarea acordurilor de pace din 1993, pe care Hamas a incercat constant sa le torpileze, prin acte de terorism. Teheranul a gazduit mai multe conferinte internationale vizind sprijinirea Intifada, in perioada in care Hamas s-a aflat in opozitie fata de regimul lui Yasser Arafat. Traditia a fost reluata in luna aprilie a acestui an, dupa victoria electorala a Hamas, cind s-a pus si problema spargerii boicotului financiar instituit de Israel si Occident impotriva noului guvern palestinian. Tot Iranul a fost inspiratorul partidului-militie Hezbollah, creat de extremistii siiti dupa invazia israeliana in sudul Libanului, in 1978, si al carui patron spiritual este defunctul ayatollah Khomeiny, liderul revolutiei i