Ţara Făgăduinţei este azi un stat consolidat politic, în plină dezvoltare, dar viitorul rămâne incert La 14 mai, una din ţările "tinere" ale lumii împlineşte 60 de ani de

Ţara Făgăduinţei este azi un stat consolidat politic, în plină dezvoltare, dar viitorul rămâne incert

La 14 mai, una din ţările "tinere" ale lumii împlineşte 60 de ani de existenţă. După calendarul iudaic, urmează fazele lunare, iar anul acesta aniversarea se sărbătoreşte la 8 mai.

Naşterea statului evreu a fost rezultatul unui şir de factori: sociali, religioşi, politici, geopolitici şi conjuncturali. În diaspora de 2.000 de ani a evreilor, obligaţi de romani să părăsească Palestina, s-a menţinut în permanenţă dorinţa revenirii pe Pământul Făgăduinţei. "La anul la Ierusalim" se rosteşte şi azi în sinagogi în rugăciunea din fiecare sâmbătă. Dar ideea unui stat evreu a fost produsul naţionalismului european din secolul al XIX-lea, finalizat prin crearea unor state naţionale, dar şi al recunoaşterii dureroase a eşecului integrării populaţiei evreieşti din vestul Europei în rândul naţiunilor cu care coexista.

Dacă antiiudaismul pe bază religioasă s-a mai atenuat, a apărut o nouă ideologie, antisemitismul pe baze rasiste. Intelectuali ai evreimii secolului al XIX-lea, chiar înaintea lui Theodor Herzl, considerat făuritorul conceptului statului evreu, erau convinşi că, fiind "un popor fără ţară", neacceptarea socială şi politică a evreilor ar lua sfârşit dacă ar avea un stat propriu.

Această idee l-a determinat pe Herzl să scrie "Statul evreu", lucrarea care l-a făcut celebru, să pună bazele mişcării sioniste şi să militeze până la moarte pentru acest ideal. Strădaniile lui au fost continuate de alţi reprezentanţi ai mişcării sioniste, şi, în 1917, în plin război mondial, Marea Britanie, "moştenitoarea" în perspectivă a Orientului Apropiat şi Mijlociu, inclusiv a Palesti