- Stiţi, noi scriem o carte despre zonă şi am venit să... - N-avem! - răspunde sec băştinaşul. Cam aşa încep mai toate terenurile. Dacă planul "carte" eşuează, se trece la acţiunea "ţuică", aceasta nedînd greş niciodată. Urmează apoi acţiunea de food-raising, care se desfăşoară cu mai mult sau mai puţin succes. După o vreme, intrăm în atmosferă şi începem să ne mirăm profesionist de una şi de alta. De data aceasta, am aflat răspunsuri - chiar mai multe decît am fi dorit - la toate curiozităţile noastre de la fraţii Stelu (de la Aristotel) şi Nelu (de la Platon-Platonelu, evident). Ei sînt intelectualii satului, cu o cultură teleenciclopedică, după cum pretinde Stelu. După ce am umplut cîteva casete cu informaţii de teren la prima mînă, Stelu ne-a recomandat ca, pentru mai multă siguranţă, să trecem pe la Bibleoteca Pedagogică că "eu de acolo am citit tot ce v-am zis". Renunţăm la intelectuali şi pătrundem în România profundă. - Ştiai că bunicul lui Mihai, Regele Mihai, a fost Vlad Ţepeş? - Zău? - mă mir eu metodologic. - Hai mă că n-a fost Vlad Tepeş - intervine şi nevasta. A fost ăla, cum îl cheamă? A, Antonescu! - Eu auzisem c-ar fi neamţ - bag eu zîzanie în familie. - Cum o să fie neamţ dacă e Mihai al României? - îmi închide gura gospodarul. Din altă parte aflăm cum i-au alungat românii pe nemţi, în război: e o baltă aici, în spate, îi zice Balta Dracului. Are o apă neagră, mîloasă. Şi s-a oprit un batalion de-al nostru, în război, era căldură mare şi s-a dezbrăcat toţi să facă baie. Şi a venit nemţii să le fure hainele. Atunci ai noştri au ieşit din apă, să le ia înapoi. Şi cînd i-a văzut nemţii aşa negri, cum au ieşit ei din apă, s-au speriat aşa de tare că au luat-o la fugă care încotro. Fiind o zonă săsească, sînt multe poveşti cu nemţi. Cel mai mult mi-a plăcut însă cea cu bivoliţele: astea ar fi venit aduse de saşi şi acum de aia s-au împuţinat bivo