"Mai recalcitrant ca mine nu exista detinut in Iasi. De o vreme m-am linistit si caut sa-mi gasesc echilibrul. Responsabil de camera am ajuns din greseala", spune Carlos cel Imblanzit, pe numele lui de dosar Cordoneanu Gigel.
Un barbat cat usa, cu o infatisare care te indeamna sa faci cale-ntoarsa daca il intalnesti pe strada. Are obrajii crestati adanc de la colturile gurii pana la perciuni, iar urechile si le-a scurtat treptat, pana lobii lor au ajuns o parere. Gigel este bun de dat exemplu in privinta cazurilor de autoranire. "Nu e centimetru de piele pe mine sa nu-l am taiat. Si nu m-am crestat doar de sanchi, sa ma ung cu sange, cum imi ziceau unii sa fac. M-am taiat adanc, am pierdut kile de sange si am ajuns la spital in coma de cateva ori de la cate pastile am luat", ne informeaza zambind Carlos, in timp ce isi ridica bluza si ne arata cu mandrie abdomenul lui arat de cicatrice.
Recunoaste ca a fost rau, baiat de actiune. Se droga cu pastile de toate felurile si-i placea galagia. De-aia, intr-o noapte, a spart vreun kilometru si ceva de geamuri intr-o piata. Alta data, a furat o pusca de vanatoare, cu care a facut tandari parbrizul unui taxi al carui sofer indraznise sa-i ceara plata cursei. A furat, a facut scandal, s-a drogat, dar cea mai mare parte a vietii si-a petrecut-o in inchisoare. Dupa ultima condamnare, mai are de asteptat opt ani pana la comisie. Zice ca a fost "manevrat", acuzat pe nedrept si inchis in lipsa de probe. Isi cauta dreptatea la Strasbourg si asteapta linistit. "Rabdarea este o arma in puscarie... Numaâ cine nu vrea sa steie linistit isi face belele aici. Trebuie sa stii sa-ti faci puscaria."
Carlos nu mai este dependent de pastile. Asa zice. Se pare ca nici n-ar mai putea inghiti buline cu pumnul, fiindca trebuie sa-ti iei medicamentele sub ochii medicului. Asa a fost stopat traficul de pastile in inchisoare. Nici
