Imi pot imagina sfisierea pe care o traieste poetul Michael Astner cind revede casa parinteasca, atit de batrina, incit abia mai respira, fiindca acum citva timp, povestindu-mi despre ea si despre copilaria lui, el a incheiat, dind din mina a lehamite: "s-a dus totul dracului!". E sasul care a preferat sa ramina in Romania dupa revolutie, desi mama si surorile lui au plecat in Germania imediat ce s-a putut (tatal, morarul Astner, doarme linistit sub doi metri de pamint romanesc). Stabilit in Iasi, mai intii ca asistent de germana la Facultatea de Litere a Universitatii "Cuza", apoi ca jurnalist, iar acum ca traducator liber profesionist, Mick face des drumuri la casa parinteasca din satul natal de linga Sibiu, golit de sasi. Adica da piept cu realitatea, iar realitatea / incepe acolo / unde incepe durerea / sfirseste jocul(„realitate si joc"). La Amnas, primavara mai seamana te miri ce, vara coseste iarba crescind in devalmasie prin curte si aduna bob cu bob zmeura pentru gem, toamna culege strugurii, merele si prunele (atit de gentile, incit isi poarta singure de grija!), facind vin si tuica din ele. Fotografiaza codrasii care s-au cuibarit in contorul de electricitate, mai repara pe ici, pe colo, mai rascoleste printre lucrurile batrine si trainice de prin lazi si, citeodata, prinde la sigur si cite un moment de gratie cind noteaza ceva prin carnete. Poate versurile: peste pasii bunicilor mei / a crescut iarba.// e mult musetel intre firele de iarba -/ ne asezam in curte/ si culegem ceai.// pasii parintilor / se pierd incet, incet si ei.// poate miine deja / n-o sa-mi mai recunosc / nici propria urma („iarba (graaas/gras)"); sau versurile: in gradina stramoseasca / am gustat / macrisul -.// peste cimp umblam / si auzeam / strigatul cucului -.// nu departe / in padure - / o gaita.// si deasupra-mi simteam / stralucitoare / o sabie („elegie amnasana"); sau iarna, in