Dosarul cazului care a inspirat filmul încă nu a fost scos de la secret.
Englezii îl ştiu drept "jaful cu walkie-talkie", pentru că spărgătorii comunicau cu staţii de emisie-recepţie. S-a întîmplat în 1971, la o bancă din centrul Londrei, şi a stîrnit mai multă vîlvă decît marele jaf al trenului. Filmul urmăreşte în viteză toate firele legate de caz, fire care duc spre Casa Regală, politicieni şi serviciile secrete.
Poze explozive
"Iată una dintre plăcerile acestui film: revii la vremurile cînd spargerea la bancă era în primul rînd o activitate brută, de găurit pereţi", scria "Entertainment Weekly". Hoţii sînt cei care fac munca grea în "Jaful de pe Baker Street": plănuiesc lovitura, sapă tunele, intră în catacombe şi, cînd cred că totul s-a terminat, îşi dau seama că suspansul abia începe. În cutiile de valori dau peste poze compromiţătoare, de care sînt interesaţi şi interlopii, şi oamenii legii. Toţi - spioni, poliţişti, proxeneţi - pornesc pe urmele prăzii.
"Curierul" în acţiune
"Clipiţi şi s-ar putea să vă scape cine ce a făcut şi de ce! Povestea rapidă, rapidă, rapidă seamănă cu un joc de şah tridimensional, cu piese mutîndu-se pe mai multe niveluri", comenta "New York Times". Piesa de rezistenţă, care leagă în viteză toate nivelurile, este personajul lui Jason Statham ("Curierul"), şeful spărgătorilor.
În geaca de piele şi cu bocancii care l-au consacrat, Statham trebuie să facă faţă negocierilor cu agenţii MI5, urmăririlor cu mafioţi pe străzile Londrei, bătăilor din ganguri şi rolului de tată de familie. Pentru ca banda de hoţi să aibă mai mult farmec, din ea face parte şi o femeie (Saffron Burrows), fotomodel în misiune, pe cît de misterioasă, pe atît de fatală.
Hoţi, dar cinstiţi!
Galeria de personaje pitoreşti nu se termină aici. Mai apar o vedetă porno, un lord cu î
