Se iau trei muzee, cele de la Şosea, că sînt apropiate, deschise şi active, se iau trei artişti inventivi şi se pun într-un proiect. Se dă o temă generoasă, Suveniruri de muzee şi se implică o fundaţie tînără şi entuziastă pe teme de cultură urbană, Artex. Se găseşte un finanţator, Administraţia Fondului Cultural Naţional, şi iată ecuaţia de succes pentru un proiect cultural. În România.
În Europa sau în lume, magazinele muzeelor sînt pline de suveniruri: de la cele simple, gen magneţi pentru frigidere, din care surîde un Rembrandt sau o Venus dezgolită, pînă la pretenţioase cataloage exorbitante, care cu greu pot fi încadrate în categoria suveniruri, mai degrabă intrînd la clasa investiţii de lux. Spaţii obligatorii pentru vizita în muzee, uneori la propriu vorbind, întrucît nu poţi ieşi din expoziţiile temporare decît prin sălile magazinului special deschis pentru acea expoziţie, ele constituie o sursă importantă de venituri şi de imagine pentru muzee. Pleci acasă avînd în buzunar imaginea muzeului sau a lucrărilor văzute, o duci mai departe, o dai mai departe, ea lucrează insinuant şi subtil oriunde ajunge. În România, interesul pentru astfel de obiecte de aducere aminte a patrimoniului găzduit este încă scăzut. Marile muzee propun puţine obiecte, multe dintre ele nesemnificative, urîte sau inutile. Ele sînt făcute cu gîndul la ce îşi doreşte muzeul de la ele, nu la ce îşi doreşte cumpărătorul de la un astfel de obiect. De aceea, ori trec neobservate ori, pur şi simplu, nu există. Asta la muzeele mari şi cu minime iniţiative de marketing. La celelalte, acest tip de obiect lipseşte cu desăvîrşire sau are lipsuri majore de genul: cărţi poştale cu legendă numai în română, pliant în care nu apare adresa muzeului, replici ieftine ale unor obiecte preţioase etc., etc. Ca să mă credeţi, gîndiţi-vă la ce suveniruri aveţi în casă, afişate sau dosite, d