Noi romanii ne permitem prea rar, din cauza experientelor istorice si a nefericitei apropieri geografice de autoritaristii eurasiatici, sa criticam democratiile occidentale. Atunci cand cineva o face, discursul este de obicei demagogic, populist si distructiv.
Dar astazi, Uniunea Europeana, simultan lovita de criza economica si criza de incredere a propriilor cetateni, este asaltata de probleme. Atentia ei scade, standardele la fel si, incet, ochii se inchid.
”Exista teama ca, in Europa, distanta dintre cetatenii obisnuiti si politicienii si birocratii de la Bruxelles compromite legitimitatea democratica”, se scrie in debutul unui raport al Transatlantic Academy, publicat in mai 2013.
E foarte greu sa suspectezi o organizatie precum Transatlantic Academy (fondata de German Marshall Fund of the United States si finantata de guvernul federal german si de mai multe fundatii americane si europene) ca promoveaza o platforma anti-occidentala. Tocmai de aceea concluzia lor este cu atat mai alarmanta: “suntem ingrijorati ca rigiditatea institutionala scade sensibilitatea institutiilor la aspiratiile cetatenilor”.
Astazi, reteta nepopularitatii intr-un grup de tineri este sa spui, chiar daca o faci cu intentii bune, ca vrei sa devii politician. Dorinta de a guverna cetatea este instantaneu identificata cu lacomia omului care se doreste in fruntea bucatelor. Aceasta scarba plenara a generatiei tinere fata de clasa politica este justificata de realitate.
Cand ati intalnit ultima oara un om obisnuit care, in colaborare cu parlamentarul sau, sa fi promovat o lege benefica breslei sau comunitatii din care face parte? Care este ultima petitie pe care ati semnat-o, ca simplu cetatean, care s-a transformat in fapta? Cand ati intrat ultima oara intr-o institutie a statului fara teama ca va veti risipi timpul si ca veti fi umil
