ROMANIA CULINARA - LEPSA, VRANCEA Precis nu mi-am ales cel mai bun anotimp ca sa merg in Muntii Vrancei⦠Asta imi repeta intr-una domâ Vicentiu, in vreme ce masina inainteaza spre Lepsa, spre manastire⦠Tinem apa Putnei si, la un moment dat, imi spune: "Dati un semnal aici, sa stie ca am trecut in susâ¦" Claxonul suna prelung. Domâ Vicentiu imi explica: "E cineva de la noi, din turismul rural. O sa ne-astepte cu ceaiul fierbinte cand ne intoarcem". E drept, nu ne-am ales cel mai bun anotimp. Zilele Dochiei, in muntii ce poarta numele feciorilor Vrancioaiei⦠Fulgi si vantoase de inceput de martie⦠Un ceai fierbinte e numai bun.
UN CEAI FIERBINTE. La intoarcere (despre manastire va voi scrie eu alta data, poate chiar saptamana viitoare) oprim sub munte, la pensiunea cu pricina. Doamna Gina Melinte nu este chiar un om al locului. "Sunt de felul meu din Bucuresti, dar m-am maritat la Galati si am ajuns dunareanca. Veneam cu primul meu sot - Dumnezeu sa-l ierte - in fiecare vara in munti. Ne placeau locurile astea si ne-am spus ca la pensie o sa ne retragem aici. Asta am si facut. Aer curat, flori multe si prieteni buni. Ce ne-am fi putut dori mai multâ¦"
Bem din ceaiul cu aroma de fructe de padure. Livingul in care ne-a primit e plin de flori, o mica sera care sfideaza gerul de-afara. Ne pune dinainte un platou cu prajituri. "Daca stiam ca veniti, va pregateam ceva deosebit. Dar tot am o surpriza pentru dumneavoastra: stiti de unde am reteta pentru prajitura asta? Din Jurnalul de Bucatarie. Cand imi place ceva, nu ezit si incerc si eu, le dau si celor care vin sa-si afle gazda de vacanta aiciâ¦" Omagiul primului sot e numele vilei din spate, cea in care ne gasim si noi. Cel de al doilea sot, galatean si el, a preluat fara rezerve sarcinile gospodariei. Oamenii se simt bine aici. Poate sa fie de vina si apropierea de tainicul "munte-piramida", d
